La Editura Autograf MJM din Craiova au ieşit de sub tipar, ca de obicei, două noi cărţi valoroase: Generaţia ꞌ80 – Un excurs istorico-critic, de Ioan Lascu şi monografia Locuri şi Amintiri, de Constantin D. Trocan.
În cartea intitulată Generaţia ꞌ80 – Un excurs istorico-critic, a prof. univ. dr. Ioan Lascu – preşedintele Filialei Craiova (Oltenia) a Uniunii Scriitorilor din România, autorul face o analiză la rece, după 50 de ani de la producerea fenomenului literar care a luat numele unei generaţii şi care, în pofida greutăţilor şi cenzurii comuniste, de la acea vreme, a reuşit să dea, în timp, valori incontestabile pentru literatura română.
(...) S-a observat că la noi s-a manifestat un postmodernism fără postmodernitate. Privit din exterior, acest postmodernism lasă impresia de ruptură bruscă, fără o pregătire prealabilă a terenului, fără un climat cultural favorizant. El apare asemenea unui implant şi nu asemenea unui organism viu ce a avut parte de o gestaţie proprie. Mai exact, acea gestaţie nu s-a petrecut între coordonatele climatului major de până atunci, nu a fost un proces la vedere, ci, mai degrabă, unul subteran, subversiv, din moment ce a vizat ideologia imperioasă a unui regim politic ce nu admitea nicio altă alternativă.
(...) În ce ne priveşte, am repetat până la epuizare ideea acroşajului politic diferit al optzeciştilor, detaşarea lor. Am insistat, în acest sens, asupra caracterului discret subversiv al mişcării, asupra opoziţiei tacite faţă de comandamentele ideologiei ceauşiste şi de literatura „oficială”. De ce am spus „caracter discret”? Deoarece optzeciştii au ales să adopte subversiunea, nonconformismul, estetica radicală, scriind un gen de literatură nepolitizată, într-un limbaj infinit variat, direct, viu, refuzând aservirea şi subordonarea faţă de regim şi de tradiţia literară. Optzeciştii nu au păşit pe calea revoltei făţişe, la modul lui Paul Goma, de pildă. Ei au riscat mai puţin, dar au realizat ceva substanţial, mergând în profunzimile sistemului, erodându-l aproape pe nesimţite. Drept urmare, generaţia optzecistă s-a detaşat istoric de tot ce a însemnat „epoca Ceauşescu” şi revoltătoarele ei servituţi, sesizându-i defecţiunile şi slăbiciunile şi prefaţând schimbările decisive care au urmat în viaţa cotidiană, în gândire şi în literatură. (Ioan Lascu)
Cartea Locuri şi Amintiri, a prof. Constantin D. Trocan, este, de fapt, o monografie a comunei natale Brătuia, din judeţul Goj, iar autorul îşi începe lucrarea cu următorul ARGUMENT:
Frământările sunt inerente vieții. Căutările sunt indispensabile tuturor ce vor să se afirme. Unii sunt ajutați de talent; alții trebuie să muncească mai mult. A „lăsa“ ceva din experiența de viață urmașilor, mi se pare un act necesar. Modelele de azi, necesare în educația tinerilor, sunt altfel decât cele existente pe timpul copilăriei mele, care au fost altfel decât din timpul copilăriei bunicilor mei etc. Greutatea deciziei pe care am luat-o, de a transmite nepoților câteva momente, din activitatea desfășurată de-a lungul vieții, a fost uriașă. În continuare, redau aspecte din viața mea, dar și frământările pe care le-am avut pentru a lăsa, celor interesați, pagini din istoricul localității Brătuia și a oamenilor care au contribuit la afirmarea acestei localități.
