Restricţiile impuse din cauza pandemiei au fost depăşite prin lansări de carte online, la Târgul de Carte „GAUDEAMUS”, 2020.
Printre scriitorii craioveni care şi-au lansat cărţile, astăzi, online, A.T. Branca face o imagine aparte, prin farmec şi personalitate, dar şi prin profunzimea trăirilor sale lăuntrice, ocazionate de acest eveniment:
A.T. Branca: „Am fost întrebată de ce am scris "Întuneric fără rost"- o ficțiune, o poveste de iubire care urmărește etapele devenirii personajelor, care sunt temele regăsite și în "Mai e o zi până mâine" - o poveste desprinsă din realul și imaginarul tinereții mele. Cred că răspunsul meu ar fi că acesta a fost felul meu de exprimare, limbajul meu literar, privind lumea înconjurătoare, așa am știut să-i redau frumusețea, a fost prima treaptă a devenirii, a formării mele, ca scriitoare, așa cum e o vârstă pentru profunzimea exprimării, pentru expresivitatea realului și imaginarului lumii, pe care o atingi când crești deajuns...
Aceste cărți abia m-au născut pe mine, ceea care sunt. Acum, la aproape un an după ce m-am desprins de aceste carți, m-am dedicat lecturii, am avut şi timpul să o fac, să citesc cărțile unor autori mari, mi-am căutat un limbaj propriu de exprimare, îmi privesc cărțile cu o oarecare obiectivitate, nu aș spune, cu detașare, ci cu o oarecare distanțare. În Întuneric, întâmplările prin care trec Robert și Alexia sunt tragice, ei se întâlnesc în mijlocul unui război purtat de societatea puternic tehnologizată cu un dușman invizibil, perfid, izolați în universurile lor. Cunosc iubirea şi, curând, teama pierderii ei. Alexia alege sacrificiul, ea renunță la iubire, pentru a-și putea păstra locul lângă cel care are nevoie de ajutorul ei, cei doi se vor regasi în afara dragostei...
Am dorit să pun orbirea existenței mărunte, a slăbiciunilor ființei omenești față în față cu lumina credinței și a dăruirii personajelor... Robert este un orb care descoperă lumea abia când nu o mai poate vedea cu ochii.
Despre „Mai e o zi până mâine” vreau să amintesc cât de nespus de frumoase au fost momentele în care am pregătit, cu liceenii de la Colegiul „Elena Cuza”, o scenetă cu dialogurile tinerilor, personajele din Mai e o zi... Ei s-au transpus, în acele roluri, cu multă dăruire și mi-au oferit marea bucurie să simt autenticitatea personajelor, acum, 20 de ani mai tarziu”.
