OAMENI CARE AU FOST: „Sefistul” RADU HONGA

Radu Honga (pe numele real, Theodor Piţigoi) era, în anii 80, ai secolului trecut, unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori de science-fiction din Craiova şi membri ai Cenaclului „Henri Coandă”, condus, la acea vreme, de Alexandru Mironov şi Ion Ilie Iosif.  

Aventurile lui Theodore 

Radu HongaPiţi, pentru prietenii săi, era un tip fascinant: nonconformist, deschis la tot ce e nou, camarad şi prieten, deopotrivă, în relaţie cu cei care au ajuns să-i cunoască îndeajuns sufletul şi felul de a fi, dar şi un talentat scriitor de science-fiction, prezent în antologiile de profil ale vremii, când era foarte greu să publici cărţi de autor, dar care, totuşi, a reuşit să răzbească şi cu o carte, care a făcut istorie – este vorba de romanul Aventurile lui Theodore (în desenul de pe copertă, în centrul imaginii, este chiar chipul său), apărută la Editura Scrisul Românesc, din Craiova, în 1985.

Piţi trăia fiecare zi ca şi când ar fi fost ultima. Banii pe care-i avea – din salariu şi, apoi, din pensie, nu-i ajungeau mai mult de câteva zile, după aceea, Dumnezeu cu mila, se descurca... Nu putea trăi fără ţigări, vodcă şi cafea – atributele artistului, fără de care, de multe ori, creaţia nu-şi poate găsi calea de exprimare, iar noi, prietenii lui, îi ţineam isonul, fără îndoială...

După Revoluţia din Decembrie 1989, Piţi devenise celebru pentru că, atunci când revoluţionarii au intrat în casa de protocol a lui Emil Bobu, au găsit, pe noptiera lui, la capul patului, deschisă şi cu faţa în jos, cartea Aventurile lui Theodore!...

I-am zis, atunci: Piţi, eşti cel mai tare, dacă te citea Emil Bobu, eşti mare, mă!...

A plecat dintre noi în iulie 1997, răpus de o boală incurabilă.

Cu vreo două luni înainte, îl vizitasem pe acasă. Nu se simţea prea bine şi mi-a zis: Eu dacă mor şi mâine, nu-mi pare rău! Am trăit cum am vrut şi am făcut ce am vrut!...