Astăzi, la Tribunalul București, a avut loc primul termen în dosarul penal nr 26204/3/2024, dosar ce are ca obiect acțiunea de revizuire a dosarului penal 9319/3/2014.
Procesul a fost amânat pentru 13 septembrie, dată când probabil se va judeca admiterea de principiu a cererii.
În acest context, reamintim că în anul 2013, Direcția Națională Anticorupție a trimis în judecată inculpații Sandu, Dragomir și inculpatele FRF și LPF, pentru săvârșirea infracțiunilor de corupție (Legea Nr. 78/200) art.17 lit.d) din Lg.78/2000 rap. la art.246 CP.; art.248 ind.1 CP. cu aplic art.13 din Lg 78/2000 art.244 CP. cu apli. Art 33 lit a). Mai precis, inculpații au fost acuzați de săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și sustragerea de sub sechestru, cu ocazia excluderii Universității Craiova din fotbalul românesc.
La data de 13 iunie 2016, prin sentința penală 1461, Tribunalul București i-a condamnat pe Dumitru Dragomir și Mircea Sandu la 3 ani de închisoare cu suspendare și la 200 de zile amendă penală. De asemenea, instanța a anulat hotărârea de excludere nr. 6 / 20.07.2011.
În continuare, Federația Romană de Fotbal și Liga Profesionistă de Fotbal au fost condamnate la 370.000 de lei amendă penală, mai mult instanța a admis acțiunea civilă formulată de Fotbal Club Universitatea Craiova și a obligat inculpații Sandu, Dragomir, FRF și LPF să plătească în solidar suma de 1.098.000.000 lei, echivalent a 258 milioane de euro, plus dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii.
De asemenea, i-a obligat pe inculpați să plătească Ministerului Finanțelor Publice - ANAF suma de 10.527.634 lei plus dobânda legală.
Curtea de Apel București, instanța care a stabilit că un statut privat e mai important decât Constituția
Ulterior, Curtea de Apel București, prin decizia 887 din data de 15 iunie 2017, i-a achitat pe inculpați și a lăsat nesoluționată latura civilă.
Justificarea sentinței de achitare a inculpaților de către judecătorii Curții de Apel București a avut la bază, în mod surprinzător, statutul și regulamentul invocat de către inculpați în apărarea lor. Spre surprinderea generală a juriștilor și a specialiștilor în drept, magistrații Richițeanu și Găina au apreciat că inculpații aveau posibilitatea să excludă clubul în raport cu cele prevăzute în statutul și regulamentul Federației, deși aceste două acte private încalcă grav Constituția, Legea 69/2000, OG 26, legi după care funcționează Federația Română de Fotbal.
În concluzie, judecătorii Richițeanu-Năstase și Carmen Găină au preferat un act privat a lui Mircea Sandu fără să fie avizat de vreo autoritate a statului (nici măcar Ministerul Sportului nu și-a dat avizul), în detrimentul legilor și tratatelor europene.
Grupul lui Trailă, care a “optimizat” soluția la Curtea de Apel București
De menționat că în procesul de la Curtea de Apel, Federația și inculpatul Mircea Sandu au fost apărați de avocatul Doru Trăilă, anchetat în prezent de DNA pentru cumpărarea de influențe în instanță și care, împreună cu Florian Coldea și alte persoane au constituit un grup infracțional organizat având ca scop influențarea deciziilor în justiție contra cost, aceste operațiuni fiind cunoscute ca “optimizare”.
Evident că există bănuieli cu argumente foarte solide că în spatele deciziei de achitare a inculpaților Sandu, Dragomir, LPF și FRF stă această operațiune de “optimizare” a acestui grup infracțional, mai cu seamă că judecătorul Richițeanu-Năstase, președintele completului de judecată, este un apropiat a lui Florian Coldea și că ar fi dat mai multe sentințe în sensul dorit de Coldea.
Altfel, sentința nici nu poate fi justificată deoarece este greu de acceptat ca într-o țară democratică, bazată pe lege, un magistrat normal la cap să poată spune că un așa-zis statut, un act privat adoptat de Mircea Sandu și angajații lui, poate înlătura aplicarea legii, care este foarte clară în acest sens.
Pentru ca cititorii să înțeleagă despre ce este vorba, voi explica cât se poate de clar. Practic, așa-zisul statut al Federației este ca oricare alt statut al unei societăți comerciale. Spre exemplu, în cadrul unui SRL, asociații ar hotărî în statut că nu se supun controlului ANAF din România și că se supun controlului ANAF din Belgia, îl duc la registru, un angajat de la registru nu observă această prevedere, îl înregistrează și ulterior îi vine ANAF-ul în control iar societatea invocă faptul că ei au în statut faptul că nu pot fi controlați de ANAF România. E normal și firesc că nimeni nu ar ține cont de o astfel de bazaconie și ANAF-ul din România și-ar face treaba.
Însă în cazul dezafilierii Universității Craiova, doi judecători au stabilit că primează statutul și nu legea, deși trebuie evidențiat faptul că nu există nicio lege în România care să îi dea Federației dreptul să prevadă astfel de limitări ale accesului la justiția națională în statut, nu există nicio lege în România care sa îngrădească dreptul la justiția națională, din contră, atât Constituția cât și numeroase legi garantează dreptul și accesul la justiție.
Din datele pe care le deținem, CEDO s-a și pronunțat într-un caz ce vizează un cetățean turc și Federația de Fotbal din Turcia, prin care CEDO a constatat încălcarea dreptului fundamental de acces la justiție prin îngrădirea posibilități de a apela la justiția națională din Turcia.
Mai mult chiar, în cazul dezafilierii Universității Craiova, CEDO a rămas în pronunțare pe fond după ce a respins cererile prealabile ale Guvernului României și după toate astea exista probabilitatea ca decizia să fie una de condamnare a României pentru încălcarea unui drept elementar, accesul la justiție.
Vă dați seama ce au stabilit acești judecători?
O societate comercială, respectiv un club de fotbal, persoana juridică română care plătește taxe și impozite în România, victimă a unui abuz săvârșit de o persoană juridică română (FRF), înființată după legea română, ambele părți supuse legilor române, nu se pot judecă în instanță româna în opinia acestor așa-zișii magistrați pe motivul că partea juridică agresoare și-a făcut un statut în care spune ceva de genul că ea nu respectă legea și că statutul este mai sfânt ca orice. Toate astea în condițiile în care nu vorbim despre un litigiu referitor la un meci de fotbal, dimensiunea unui teren sau numărul de jucători, cartonașe galbene sau roșii, ci de dreptul de a activa în fotbal, ori dreptul de a face fotbal în România este garantat de Constituție și lege, prin lege s-a stabilit cum se afiliază și dezafiliază la Federație un club, lucrurile sunt clare în acest sens.
Ori Mircea Sandu ce a făcut? A modificat el de la sine putere, prin așa-zisul statut, modul de afiliere și dezafiliere, practic el a devenit stăpânul fotbalului, el hotărând cine face și cine nu face fotbal în România, prevalându-se de niște acte false, fără nicio relevanță juridică, dar care pentru judecătorii de carton Richițeanu-Năstase și Găina au cântărit foarte greu.
Lovitura fatală
Însă, în viață totul se întoarce, atunci când judecătorii sunt corupți și de rea-credință, divinitatea face dreptate.
După 13 ani, se constată că actele care au stat la baza absurdei motivații de achitare dată de cei doi magistrați, respectiv statutul sfânt și regulamentul sfânt, sunt niște falsuri ordinare, asta deoarece au fost adoptate de persoane care nu aveau calitatea să adopte astfel de acte.
Mai mult, persoanele care au hotărât în 20 iulie 2011 excluderea Universității Craiova, așa-ziși membri ai Comitetului Executiv, nu aveau un mandat legal, erau acolo pe cont propriu, la fel și Sandu Mircea nu era un președinte cu mandat legal la momentul adoptării hotărârii de excludere.
Prin urmare, toate actele depuse în Apel de inculpați și care au stat la baza soluției de achitare nu sunt actele FRF, sunt niște falsuri lovite de nulitate absolută și prin urmare părțile vătămate și civile din dosar au formulat acțiune în revizuire în conformitate cu articolul 453 din noul Cod de Procedura Penală, unde alineatul 1 litera a prevede revizuirea dosarului atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
De faptele noi s-a aflat la 4 iulie 2024, atunci când Tribunalul București a hotărât să respingă înscrierea la registrul Federației a dezafilierii Universității Craiova, dezafiliere hotărâtă se pare în 5 aprilie 2024, în urma unei Adunării Generale de la FRF convocată și desfășurată pe ascuns.
Deși FC Universitatea Craiova în fapt a fost exclusă și devalizată încă din 2011, în drept ea în continuare este membru asociat fondator al FRF.
Astfel, un club de fotbal a fost pulverizat, înlocuit cu altă echipă după bunul plac al unor terți, fără nicio bază legală.
De fapt, FRF-ul, prin procedura de dezafiliere a Științei din 5 aprilie 2024, a confirmat recursul în interesul legii 19/2023 dat de Înaltă Curte de Justiție și Casație, care practic a stabilit definitiv faptul că în 2011 FRF a făcut un mare abuz.
Ori această din urmă acțiune a FRF confirmă că așa ar fi trebuit să procedeze în 2011 Sandu Mircea: să meargă la tribunal să ceară excluderea Universității Craiova, clubul să se poată apăra, iar judecătorul să decidă dacă sunt sau nu motive de excludere, decizia tribunalului București putând fi atacată la Curtea de Apel de oricare dintre părți. Astfel, procedura era una transparentă și două instanțe aveau posibilitatea să decidă cu privire la acest aspect.
Este evident că o astfel de procedură nu i-ar fi dat nicio șansă lui Sandu Mircea să obțină excluderea Universității Craiova pentru acest motiv banal și că ar fi fost trimis la plimbare cu toate relațiile lui, însă Nașul nu a vrut să respecte legea, a vrut să arate cât de puternic și infailibil este. A pulverizat un club, sub ochii blânzi ai celor care trebuiau să îl tragă de mânecă și să-l ducă unde-i era locul.
Ce-i drept, au fost mulți care l-au ținut în brațe, de la politicieni până la procurori, judecători care au preferat să se prostitueze la modul cel mai josnic și să accepte ca în România europeană astfel de nedreptăți să rămână nepedepsite.
Revizuirea pare ca și admisă, lucrurile par foarte clare că acum cei vinovați nu prea mai au șanse de scăpare, însă să nu uităm că trăim în România și că chiar dacă au mai apărut niște raze de soare în Justiție, Sistemul controlează încă actul de dreptate.
Cu siguranță, cei interesați și implicați în acest caz de mușamalizare a tragerii la răspundere vor încerca să găsească fel și fel de chichițe pentru a tergiversa și chiar a evita nota de plată extrem de usturătoare pentru faptele împotriva Universității Craiova.
Cel mai mare pericol din justiția română rămâne influența politică, care izvorăște din rândul celor care au puterea să numească magistrații în funcțiile cheie.
Oricum, cazul “dezafilierea Craiovei” constituie o bilă neagră pentru justiția română și un cartof fierbinte pentru toți cei interesați de protejarea “băieților deștepți din fotbal”.
Vom reveni.
