Sărbătoarea „Schimbării la Faţă” a tuturor

Azi, 6 august, creştinii ortodocşi sărbătoresc Schimbarea la Faţă a Mântuitorului, care aduce, totodată, din vechime, tot felul de obiceiuri, tradiţii şi superstiţii despre ce e bine şi ce nu e bine să faci, povaţa cea mai importantă fiind aceea că astăzi nu e bine să te cerţi cu cineva!

Lucrările teologice spun că Schimbarea la Faţă a Mântuitorului reprezintă data la care Iisus, împreună cu trei dintre mucenicii cei mai apropiaţi, Petru, Iacob si Ioan, au urcat pe muntele Tabor. Pe când Iisus se ruga, apostolii, moleşiţi de somn, au tresărit deodată la o privelişte nemaivăzută: chipul Mântuitorului s-a făcut altul, faţa Lui strălucea ca soarele, iar hainele Lui se făcuseră albe că zăpada.

Dar, cred că fiecare a înţeles, din această Schimbare la Faţă, ceea ce a vrut el să înţeleagă şi i s-a potrivit ca mănuşa. Unii se schimbă la faţă de pe o zi pe alta: azi, pretind că îţi sunt prieteni, iar mâine îţi devin duşmani; aproapele tău, chiar fratele tău, te trădează din lăcomie pentru moştenire; despre dragostea dintre bărbat şi femeie, ce să mai vorbim(?!), azi e, mâine nu mai e, sau chiar se transformă în ură!...

Schimbarea la Faţă a devenit, pentru mulţi, de-a lungul timpului, similară cu... schimbarea cămăşii sau a şosetelor, ca să pară civilizaţi şi să mai poată păcăli pe unul, pe altul, cu spoiala de cumsecădenie şi cu masca nevăzută, care joacă rol de iubirea aproapelui.

Fiecare îşi doreşte o viaţă bună, cu multe satisfacţii şi împliniri, iar schimbările, pe tot acest parcurs existenţial, sunt inerente şi chiar obligatorii. Situaţia devine dramatică, însă, atunci când schimbările la faţă trec, deja, în machiavelism, iar toate învăţăturile creştine rămân simple superstiţii.

 


X

Right Click

No right click