Ziua înălţării Eroilor la Cer

A devenit o tradiţie, pe fundamentul Decretului-Lege nr. 1693/ 4 mai 1920, ca, în fiecare an, cu prilejul zilei Înălțării Domnului, să fie sărbătorită şi Ziua Eroilor care au murit în timp ce serveau în forţele armate, iar România a devenit prima țară care îi comemorează, în aceeași zi, atât pe eroii români, cât şi pe cei străini.

Ziua de 4 mai, pentru sărbătorirea eroilor, a fost stabilită ca urmare a Tratatul de la Versailles, unde țările beligerante s-au obligat la întreținerea mormintelor ostașilor îngropați pe teritoriile statelor respective, precum și a monumentelor comemorative de război dedicate acestora.

Eroi au fost, eroi sunt încă,/ Şi-or fi în neamul românesc...” – sunt versurile unui cunoscut cântec patriotic (spre patriotard), difuzat până la suprasaturaţie în timpul regimului comunist. Însă, trebuie să ne gândim că mulţi dintre cei căzuţi pe front nu s-au dus la război cu intenţia de a deveni eroi: se aflau sub ordine militare, vremurile erau sumbre şi le cereau sacrificiul, dar, în sinea lui, fiecare spera să se întoarcă acasă, într-o zi, la ai lui şi să-şi continue viaţa obişnuită, lăsând în urmă haloul întunecat al morţii, prin care a trecut.

Dar eroi nu sunt numai cei ce au fost răpuşi pe front, ci şi cei care şi-au pierdut viaţa în situaţii similare, într-un mod indirect, poate, pentru binele urmaşilor lor. Controversata Revoluţie din decembrie 1989, de pildă, a îmbogăţit, în mod nefericit, zestrea de eroi a României şi nici după treizeci de ani de la evenimente, criminalii nu au fost pedepsiţi, poate că, unii dintre ei, nici nu mai sunt în viaţă.

A fi erou înseamnă a te sacrifica, voit sau nevoit, pentru binele semenilor şi urmaşilor tăi, dar atâta altruism este greu de găsit în ziua de azi şi nimeni nu-ţi dă dreptul să ceri cuiva să se sacrifice pentru tine. Este greu de înţeles ce declick-uri succesive, de bun samaritean, trebuie să traverseze fiinţa unui om pentru a ajunge, la un moment dat, la acceptarea sacrificiului. Poate că ţine de întâmplare, sau poate că de incredibila forţă interioară pe care o poate avea un om ca să îşi conducă destinul pe cărarea aleasă de el. De cele mai multe ori, singulară şi traversată de povârnişuri şi gropi.  

 

X

Right Click

No right click