Ar trebui aplicat principiul contributivităţii la Uniunea Scriitorilor din România?

De vreo câţiva ani încoace, de când s-a aprobat, prin lege, acordarea unei indemnizaţii de 50%, din pensia de vârstă, scriitorilor care sunt membri ai Uniunii Scriitorilor din România, această asociaţie de breaslă a fost luată cu asalt de majoritatea cenacliştilor trecuţi de vârsta de pensie, care, brusc, şi-au descoperit... talentul de poeţi şi prozatori, pentru a deveni beneficiarii unui plus la pensie(!)

Sunt mulţi dintre aceştia care, până la aprobarea indemnizaţiei, nu au fost deloc interesaţi de a deveni membri ai Uniunii Scriitorilor din România, dar, când au aflat că se dau şi bani, au intrat într-un fel de SEVRAJ, şi dă-i, şi luptă, neicusorule, puicusorule!, să primească şi ei ceva, chiar dacă producţiile lor literare sunt departe de a-i recomanda pentru a fi primiţi în această uniune de creaţie.

Dar se pune o întrebare firească: este corect ca un scriitor, care este membru al USR de 10-20-30 de ani, timp în care a plătit cotizaţia anuală, să fie tratat, la vârsta de pensie, la fel cu cel care a intrat în USR după vârsta de 65 de ani şi, până atunci, nu a plătit nici o cotizaţie la USR?!...

Nu ar trebui aplicat şi aici principiul contributivităţii membrilor USR – de pildă, cei primiţi în uniune, când se află deja în pensia de vârstă, să plătească, retroactiv, cotizaţia pe 5-10 ani, pentru a mai domoli, într-un fel, acest asalt al celor care vin la masa pusă şi, apoi, pleacă şi cu mâncarea la pachet?!...

Şi încă o întrebare, pe final: cum se explică faptul că un candidat-pensionar, care este respins de comisiile de admitere, în USR, de 9-10 ori, considerându-se că producţiile lui literare sunt lipsite de valoare, totuşi, pentru că insistă, şi plânge, şi se milogeşte pe la toate uşile, până la urmă este admis?!...