Amintiri de decembrie (IV)

Era în data de 30 decembrie 1989, iar în Craiova acei nevăzuţi terorişti încă mai trăgeau în populaţie. Nicolae Ceauşescu şi Elena fuseseră executaţi, în ziua de Crăciun, iar aşa-zişii apărători ai regimului comunist încă mai răpăiau cu mitralierele prin zonele Bălţii Craioviţa şi Valea Fetii, poate şi prin alte părţi ale oraşului. Ce-i mai mâna pe ei în luptă, de vreme ce dicatorul nu mai era în viaţă, pierduse nu numai puterea, ci şi viaţa?!...

Manipulările şi teroarea asta – cu trupele speciale care trăgeau în civili, a continuat până a doua zi, pe 31 decembrie, când, deodată, în jurul prănzului, au încetat, miraculos. A fost perioada când noua putere – cu Ion Iliescu şi Petre Roman, şi-au consolidat poziţiile, numindu-şi oameni de încredere în toate funcţiile importante în stat. Iar Ion Iliescu a început să vorbească despre comunismul cu faţă umană şi să-şi dezvăluie orietarea pro-rusă, în ciuda protestelor oamenilor care abia se eliberaseră de fostul regim.

A urmat 13 ianuarie, când a apărut întrebarea, legitimă, cine este, de fapt, Ion Iliescu, şi, când s-a aflat că fusese în eşalonul doi al partidului comunist, lucrurile au început să scape de sub control până cănd, disperat, a apelat la mineri, ca să rămână la putere...

Mineriadele ne-au întors, atunci, în Evul Mediu, Occidentul fiind oripilat de ceea ce se petrecea la Bucureşti. Teroriştii care au împuşcat oameni nevinoţi nu au mai fost descoperţi nici până în ziua de azi, după 30 de ani de la consumarea evenimentelor, iar rudele morţilor au rămas să-şi plângă membrii de familie care au căzut atunci, sub ploaia de gloanţe, devenind eroi fără voie.

Iar acum, Ion Iliescu este de părere că nu are nici o răspundere pentru moartea celor de la Revoluţie!... Tipic bolşevic, nici Stalin nu a considerat că trebuie să răspundă pentru crimele făcute în numele unui comunism utopic.

Aşa se scrie Istoria, cu sânge şi cu vinovaţi care scapă nepedepsiţi pentru crimele lor!...