S-a aflat cine este procurorul din „21 de Rubini”

editorial cretu 02Filmul 21 de rubini are o putere magică. Aș îndrăzni să spun ca este lucrător. Zi de zi, ceas de ceas, fiecare dintre noi este regizorul, actorul, spectatorul pasiv ori activ al unor nesfârșite versiuni care surprind aceeași realitate: degradarea morală a ființei umane.  

Milităm pentru salvarea planetei, însă construim instrumente sociale care extirpă virtuțile morale din om.

Filmele care încurajează deprecierea sunt promovate. Se creează o noua realitate la care suntem constrânși să ne raliem, altfel nu primim validare.

Conceptul de formare a individului ca subiect moral, presupune facultăți precum conștiință, voință, discernământ acum este format ca subiect de consum. Sunt încurajate instinctele animalice: îmbuibare, sex, destrăbălare .

Nu sunt împotriva diversității cât timp minoritatea nu discriminează majoritatea, câtă vreme prostia nu este superioară, numeric, deșteptăciunii, când bunul simț nu este inferior tupeului, când iubirea nu este înlocuită de ură .

„21 de rubini” a generat turbulențe, ce au ridicat la suprafață mizeriile care se depozitaseră în intimitățile minților noastre, ca urmare a noilor programe implantate și care acum ne operează.

21 de rubini este doar un film artistic. Adevărat, abundă de simboluri. Oricare dintre noi are dreptul să își exprime plăcerea ori dezacordul. Să-l laude sau să-l critice, în funcție de gusturile și capacitățile sale. În  film, unii slujitori ai bisericii ne sunt prezentați ca fiind atinși de patimile care ruinează. Exista în țară  oameni de bună-credință, care să nege cele arătate în film, cu referire la acest subiect? Nu! Chiar Sfântul Sinod a luat măsuri cu cei căzuți.

Concluzie: dacă aceasta e starea de fapt, revoltații de serviciu de ce nu se slobozesc asupra celor care comit derapajele?

În film, procuroarea Nina Lucreția duce o luptă împotriva răului din societate, însă din cauza influențelor venite din exteriorul granițelor, eșuează. Exista în România cineva care să aibă îndoieli cu privire la vasalitatea noastră în raport cu marile puteri?

Nu ar fi logic să îi criticăm pe cei care ne-au înrobit, fără să ne întrebe dacă suntem de acord, și nu pe cel care ne arată robia?

Pentru a demonstra ceea ce este deja demonstrat, și anume că absurdul este lipsit de logică, suntem obligați să mergem mai departe. Obligați de cei care, dorind să se ascundă pe ei, vor să ne rătăcească pe noi.

Să presupunem că acuzatorii părintelui Mega nu sunt de rea-credință și, doar pentru că ar trăi într-o sfințenie desăvârșită, nepământeană, nu permit nicio aluzie la adresa clericului, deoarece îi consideră pe toți ca pe ei înșiși, adică fără de păcat. Într-o atare situație, eu, ar trebui să cad în genunchi în fața unor asemenea făcători de spiritualitate duhovnicească.

 Însă ce ne facem dacă sunt doar fățarnici?

Părintele Mega a fost certat într-un mod inchizitorial, pentru că a îndrăznit să prezinte o realitate (observați că nici nu am mai amintit de faptul că, totuși, vorbim de un film), cum ar fi trebuit să reacționeze aceștia în următoarele situații:

  1. când sunt difuzate filme cu homosexuali și lesbiene;
  2. în cazul parlamentarului care a batjocorit icoana Sfintei Fecioare Maria;
  3. când, în fața spectatorilor, un actor, complet dezbrăcat, aflat pe scena Teatrului Tg-Jiu, a simulat că urinează pe o colegă;
  4. când s-a hotărât referendumul pentru familie;

Rațional gândind (dacă se mai poate), în cazul celor enumerate mai sus, întâlnim un atac la structura ideologică și fiziologică a creștinilor.

 Dacă în cazul unui atac minor (să admitem de dragul absurdului că filmul 21 de rubini lovește în clerici), au răspuns cu o forță uriașă, de ce în cazul unui atac uriaș au răspuns cu o forță minoră?

Concluzie: iată, ei nu sunt ceea ce sunt. Atunci, ce sunt? Propun să-i dăm jos de unde singuri s-au cocoțat, și cercetând vom afla. Împreună, vom descoperi că acuzatorii părintelui Mega, de exemplu preoții Florian și Florin, sunt și proști și de rea-credință.

Dovada prostiei nr. 1:Filmul nu oferă soluții, nu are un final fericit”.

Deci ei vorbesc despre un film artistic, însă îl critică pe Mega pentru faptul că nu oferă și soluții. Soluții la ce?

Dovada prostiei nr. 2: de vreme ce invocă termenul „soluții”, înseamnă că în mintea lor este acceptată existența problemei. Dacă problema există, a creat-o Mega? Evident că nu, și atunci...?

Dovada nr. 1 a relei intenții: „Filmul a fost creat special să lovească în biserică, nu în cler. Dacă era vorba de cler, era de înțeles, însă biserica a fost țintită”. Observați că într-o singură frază avem de două ori cuvântul „biserică”. În același timp, avem și „Dacă era vorba de cler, era de înțeles”. Cum pot ei justifica din punct de vedere rațional, logic, de bun simț, această afirmație?

 În film nu exista nici măcar o singură trimitere la biserica. Aluziile sunt la adresa unor slujitori, deci nu a tuturor slujitorilor din biserică. Cu bună știință, încearcă să demonstreze că filmul ar fi despre ceea ce nu este.

Dovada nr. 2 a relei intenții: „Patru din cinci care văd acest film își pierd încrederea în biserică”. “Știm cu toții că filmul are interese ascunse.

Vă rog să observați că operează cu absolut, „toți”, „patru din cinci”. Care toți? Cum au identificat ei că fix patru din cinci?

Deși este evident că mesajul central al filmului ne arată lupta dintre bine și rău, binele fiind reprezentat de părintele Alexie, detractorii lui Mega nu amintesc acest aspect, ca și când personajul Alexie nu ar exista în  film.

Există și alte acuzații cu același scop. Am văzut în spațiul public tot felul de aberații, încât mă  întreb ce fel de antrenament au avut mințile respective ca să poată produce așa elucubrații.

De pildă: „Este o încercare de a o promova, de a îi crea un culoar favorabil Laurei Codruța Kövesi, prin intermediul personajului-procuror, Nina Lucreția Ciofu”. Când am văzut filmul, am priceput că este o dezinformare ordinară. Nu poate exista nicio similitudine, asemănare, între cele două ipostaze. Procuroarea din film este victima sistemului, iar procuroarea Kövesi a fost parte a sistemului. Ar fi o antiteza.

S-a mers mai departe. Deoarece personajul din film avea doua prenume, respectiv Nina Lucreția, ne sugerează subliminal că ar fi vorba de Kövesi, deoarece și ea are două prenume. Împotriva acestora, mie nu îmi rămâne decât să exclam „Iartă-i, Doamne, că nu știu ce spun”.

Mai degrabă personajul respectiv ar fi putut să facă trimitere la procuroarea Bica, întrucât ea a fost arestată, deci a sfârșit prin a fi o victimă a sistemului, și ca să folosesc modul de operare al „celor rătăciți”, și ea, Bica, are două prenume, Alina Mihaela.

Pentru că toată lumea are voie să bată câmpii, eu o să spun că  Tudorel Toader, care a reprezentat la vremea respectivă o rezistență intangibilă la statul paralel, este sugerat de personajul din fim

Altă năstrușnicie este următoarea: „Pentru ca Vișan a fost mason, <21 de rabani> s-a făcut cu încuviințarea acestora, ca să lovească în fibra statului român”. Adică masonii ar fi atât de proști încât au făcut un film în care se sinucid în direct, căci filmul tocmai asta ne prezintă, influențele străine și de grup.

 P.S. Părintele Mega nu numai că nu a lovit în biserică, ci este ctitorul a două biserici. Cei care se pretind cărturari ar fi trebuit să știe că biserica este „Trupul lui Hristos” (Romani 12:5, 1 Corinteni 10:17).