COMENTARIU | Despre atitudinea doctorilor în relația medic-pacient

Atunci când abordăm subiectul legat de atitudinea medicilor, nu puține sunt cazurile pe care le putem defini simplu: un dezastru. Avem medici foarte buni, pe care greu îi prinzi, cum spunem noi, pacienții și aparținătorii, dar care nu mai au nici cea mai mică urmă de empatie. Da, contează enorm să fii profesionist în ceea ce faci, dar dacă nu mai dai doi bani pe relația medic-pacient, parcă nu-ți face cinste, domnule sau doamnă doctor!

medici de familie

Mi-am amintit despre aceste stări, prin care am trecut și eu nu de puține ori, zilele trecute, după ce, în autobuz fiind, auzeam două doamne care discutau despre diferența de atitudine a medicului prezent la televizor, pentru diverse interviuri, și medicul pe care l-au găsit pe secție. Da, este și aceasta o realitate: diferența există! Am trăit-o și eu…și mulți din familia mea.

Realitatea asta dură arată foarte clar că puțini sunt medicii dedicați și empatici. Pe holurile spitalelor, din păcate, de cele mai multe ori îi vezi cu halatul pe umeri, reci și distanțati, ceea ce influențează negativ experiența pacienților.

Este un scenariu neplăcut când ajungi la spital, vulnerabil și speriat, și te confrunți cu un medic care îți tratează întrebările cu răspunsuri seci, sau chiar fără răspunsuri, transformând astfel consultulul într-o experiență demotivantă. În fond, ce altceva am putea aștepta noi, simplii pacienți, decât o atitudine rece și detașată din partea lor, nu?! Și cum ne mai încântă acea apatie cu care ne ascultă problema, simptomele…! Oh, Doamne!

Nu putem generaliza acest comportament pentru întreaga comunitate de medici. Cunosc și medici care mi-au devenit amici. Îi număr pe degete, e drept! De altfel, am cunoscut și medici care nu sunt deloc așa cum s-au prezentat în interviurile pe care le-am realizat. Am aflat acest lucru ulterior, din experiențele celor cărora chiar le recomandasem medicul X sau Y. Și NU, nu este corect. Ar trebui ca dumnealor să știe despre impactul negativ pe care o atitudine nepotrivită îl poate avea asupra parcursului terapeutic al unui pacient! Cunosc sentimentul și foarte mulți l-ați trăit, sunt convinsă. Este un dezastru când încrederile pacientului sunt zdruncinate tocmai de cei de la care așteaptă să primească și înțelegere.

Ce mai știu eu…tot din discuțiile cu medicii amici este faptul că o schimbare pozitivă în modul în care medicii interacționează cu pacienții poate influența direct rezultatele tratamentului. Și mai schimbă și percepția publică asupra profesiei medicale. Ei spun că abilitățile de comunicare, în ciuda presiunilor sistemului de sănătate, ar trebui să fie acolo! Din păcate, nu sunt și...nici nu se va schimba acest lucru foarte curând.

Mai grav este că sunt medici care și la clinicile private, unde fie lucrează, fie sunt chiar ei proprietari, sunt la fel de reci. Reci, de-ți îngheață și ultimul strop de speranță. Și al naibii de scumpi, cum spunea tot doamna din autobuzul 9. Poate că totul a devenit un marketing! Noi nu mai suntem pacienți, ci clienți, ei nu mai sunt medicii pasionați de medicină, ci aplicanți ai strategiilor de marketing.

Concluzii nu mai pun întrucât chiar nu știu cum să concluzionez. Pun doar asta: pacientul, omul ăla de rând, de la oraș sau de la țară, vă caută pentru că speră să îl faceți bine! Nu-l mai umiliți și nu îi mai creați o și mai mare frică de acest sistem…tot mai neprietenos în ultima vreme!