Impex este probabil cea mai răspândită denumire de firmă și găsim această sintagmă în coada tuturor chioșcurilor prăfuite care încă se ascund pe la parterul blocurilor construite în comunism. Primii antreprenori au adoptat această sintagmă de la vechii securiști care specializați în comerțul exterior începuseră să facă o serie lungă de firme de „import – export” în al căror nume incluseseră și acest sufix care s-a răspândit repede. Peste tot în România, indiferent dacă vinzi gogoșari, aparate radio chinezești sau ai un SRL ca să facturezi serviciile de reparații ale instalațiilor electrice, sufixul „Impex” apare ca un tic verbal.
Asta a creat multe confuzii în trecut când printre atâtea „Impex-uri” existau confuzii atât de mari încât unele s-au terminat la tribunal. După o perioadă, au apărut firmele care imitau alte firme. Escroci cunoscuți sau diletanți în arta înșelătoriei au croșetat denumiri care imitau numele unor companii cunoscute din toate timpurile. O literă schimbată, două cuvinte asemănătoare alăturate, un cuvânt copiat și altul schimbat. Toate metodele prin care „inginerii sociali” au reușit să păcălească victime în cele trei decenii de democrație au fost utilizate și de „bugetarii iscusiți” care au transformat Termo Craiova în Termo Urban și au preluat angajați, contracte și acarete dar au lăsat în spate o datorie de peste 100 de milioane de euro.
Marele noroc a fost că datoria principală era la Complexul Energetic Oltenia, care este o firmă patronată tot de stat și care a tolerat fără discuții manevra prin care s-a scăpat de o datorie uriașă. Firma care furniza în realitate căldură la Craiova și care nu și-a primit banii destul de multă vreme a asistat cu pasivitate la manevra funcționarilor care au trecut agentul termic de la Termo Craiova la Termo Urban schimbând actele celor două SRL-uri cu dibăcia lui Dinel Staicu din perioada sa de glorie.
Combinația a fost atât de transparent și cu atât de mare naturalețe încât escroci celebrii ca Genică Boerică pot să fie mândrii de faptul că o nouă generație de prestidigitatori ai TVA-ului au apărut în Craiova. S-a luat de pe o firmă tot și s-a trecut pe cealaltă. Sub declarativa grijă de căldura oamenilor au fost permise multe manevre financiare care în mod normal ar fi adus patronii unor asemenea SRL-uri prin sălile de judecată.
Ghinionul ar putea să fie reprezentat de ajutoarele repetate pe care Complexul Energetic Oltenia le primește de la stat. Ajutoarele sunt aprobate la Bruxelles, iar funcționarii de acolo au început să întrebe de ce are nevoie de ajutor o companie care înghite cu asemenea ușurință o datorie colosală de la o autoritate publică locală. Întrebările molcome ale funcționarilor europeni au început să se repete, sprâncenele să se ridice, iar milioanele să fie căutate.
SRL-ul cu datoria a fost ucis, dar încă nu a fost îngropat. La început de septembrie este un nou termen de judecată în acest dosar. SRL-ul care a scăpat de datorie a început, la rândul său să acumuleze datorii. Anul trecut a închis cu 35 de milioane debite. De această dată s-ar putea să nu mai meargă rocada de SRL-uri, iar Craiova să verifice în masă dacă teoriile legate de încălzirea globală sunt adevărate, iar iarna a devenit ca vara.
Acest experiment s-ar putea petrece mai devreme dacă de la Bruxelles se declanșează o anchetă la Complexul Energetic Oltenia.
