Jucătorul împrumutat de olteni la ”U” Cluj a marcat nu ca un vârf de 1,90, ci precum unul cu o talie obișnuită, dar cu un reconfortant simț al porții
Acum o lună (pe 22 iulie) Vladislav înscria de două ori în poarta lui Hermannstadt (a fost 3-1 pentru ”U” Cluj atunci) și autorul acestor rânduri scria aici, în ”Ediție special”, textul cu titlul ”E slab rău, Blănuță, nu-i așa?”. Era un bobârnac dat celor care-l trataseră ba cu aspră critică, ba cu nereușită ironie. Totodată, era o recunoaștere a celor (foarte puțini!) care crezuseră în băiatul născut la Hânceștii de peste Prut și dăscălit în fotbal pe ulița cehă a Pragăi și în briza adriatică de la Pescara.
Esențial pentru ”U”
La fix patru săptămâni Vladislav ”o comite” din nou, dar puțin altfel. Înscrie iarăși de după ori în ”U” – Sepsi 3-0, semn că atunci când el se pune pe dat goluri, victoriile clujene sunt lejere. Când Blănuță nu marchează, atunci U (s-a demonstrat deja!) face rezultate strânse. Iar faptul că ex-craioveanul a semnat deja 4 goluri din cele 10 ale echipei sale îl definește pe acesta ca pe principal ”gură de foc” a trupei lui Sabău, tot mai bună, de la meci la meci.
Obișnuit cu miștourile
Printre ironiile la adresa lui Blănuță, cele mai multe vizau aspectul său fizic. Lung și subțire. Deșirat. Slăbănog. Girafă. Acestea erau cele mai blânde caracterizări. Îngăduitorii îi mai spuneau și Crouch, prin asemănarea cu fostul atacant de doi metri al lui Liverpool. Dar erau și apelative mai aspre, a căror trecere în revistă nu mai are niciun sens acum. Chiar și atunci când a dat gol cu șoldul, în meciul cu Petrolul, a avut parte de miștouri în loc de felicitări.
Stăpânul careului advers
Priviți golurile de acum, din meciul cu Sepsi. La primul, așteaptă centrarea și lovește mingea din plonjon cu capul, de la cel mult un metru de sol. La al doilea, speculează la nivelul gazonului o minge aflată chiar la nivelul ierbii. În ambele situații e vorba de simț al porții și al golului. Talia de baschetbalist nu i-a ajutat la nimic, i-au fost de folos celelalte calități pe care le are. Putea să înscrie în aceste faze și dacă era cu 20 de centimetri mai scund. Cam așa marca, (pentru cei mai albiți la tâmple), Radu II, atacantul de acum patru decenii al lui FC Argeș. Avea în jur de un metri șaptezeci, însă specula absolut totul în careul advers.
La ce lot va fi convocat?
Dacă aruncăm o privire prin peisajul primei noastre ligi, observăm fără prea mari eforturi că Blănuță (4 goluri) e cel mai în formă atacant de careu. Golgeter e Mitriță, cu 5 reușite, dar ”Piticul” nu e nicidecum nouar clasic. Tot 4 goluri are și Selmani, dar dinamovistul a punctat de două ori de la punctul cu var. Întrebarea care se iscă este la ce lot va fi Blănuță convocat la următoarea acțiune a echipelor naționale. Tot la U21, unde e esențial pentru Daniel Pancu? Dar de ce nu la prima reprezentativă? În acest moment doar Drăguș pare să-i stea înainte. Alibec și Luis Munteanu au jucat puțin, Bîrligea n-a prea rupt nici el gura târgului, Pușcaș s-a transferat la Bodrum, unde te duci la plajă, nu la fotbal. Ce-ar fi, nea Mircea?
