Există viață și după ”mulțumiri”

Nouă despărțiri în 48 de ore. Obligatoriu mai e nevoie de câteva. Și apoi? Probabil o nouă echipă, că nu se poate altfel

Ștampila clubului oltean a avut de lucru, nu glumă. Din site-ul oficial iese fum, după cele nouă mesaje de mulțumire, către șapte jucători și doi membri ai echipei tehnice. Dar nu e vorba de oameni dați afară, ci de contracte ajunse la final, care n-au mai fost prelungite. Unele dintre ele nici nu era cazul să fie prelungite, ba ar fi fost mai bine să fi fost reziliate mai demult, măcar din iarnă, când ”disponibilizații” și-ar mai fi găsit de lucru.

Dezamăgirile

Altele, gen Lacroix, n-ar fi trebuit semnate deloc, să nu fie acum nimic de reziliat. A făcut ceva pentru echipă elvețianul? Prea puțin față de nivelul la care venea și față de speranțele care s-au pus în el. Văzând că nu e ce-ar fi trebuit să fie, nimeni n-a avut curajul să-i arate domnului Leo măcar o singură data banca de rezerve, de parcă se născuse titular. E drept că nici soluții de înlocuire nu prea erau. În fine, ducă-se! Ca și Mascarenhas și Compagnucci, și ei dezamăgitori. Ca și Bahassa, care probabil făcea nazuri și dacă echipa lua campionatul, iar lui i se propunea un contract de un milion de euro pe zi. Îi va fi greu să-și găsească echipă la 32 de ani. Toată lumea îi va vedea bătăturile de la genunchi, făcute de cât a stat cu mâinile acolo când pierdea mingea și uita să mai vină înapoi.

Trei regrete

Pe această listă, opinie personală, scriu numele lui Achim, Chițu și Van Durmen. Primul părea liderul, dar are și el o vină, și încă mare. Că n-a știut să-i adune pe ceilalți, când era clar că barca începuse să ia apă. Constănțeanul Vlad Achim ar fi trebuit atunci să aibă reflexe de marinar, să treacă la pompe și să scoată apa. Poate că a trecut, dar n-a izbutit. Chițu trebuie lăudat pentru anul 2023, când a dat peste 20 de goluri (probabil cele mai multe înscrise de un jucător din Liga 1 în acea perioadă calendaristică). În 2024 n-a mai fost același, dar orice golgeter mai are și perioade de ”blanc”. La experiența lui ar fi trebuit să le depășească. În fine, Van Durmen. Numai cine nu vrea să observe, nu bagă de seamă că absență  belgianului a coincis cu picajul echipei, cu el valid probabil că nu s-ar fi ajuns aici.

Ar mai trebui mulțumit și altora

Peste site-un cu despărțiri în serie ar trebui aruncată o căldare cu apă, să nu mai fumege. Și apoi, șirul trebuie reluat. Mai sunt și alții cărora ar trebui să li se mulțumească oficial și să li se ureze ”success pe mai departe”. Pentru un nou drum, Vlad Pop în primul rând, apoi Blănuță, Negru, Padula, Albu, Gurău ar trebui să fie oamenii de bază ai renașterii. Poate și Robert Popa, dar portarul de perspectivă, nu oratorul râzgâiat de la interviuri.

Cei doi ”B”

E greu de crezut că Bauza și Baeten ar putea continua în divizia secundă. La acest nivel nu există fotbaliști de valoarea lor, dar nici cu salariile lor. Ei ar trebui valorificați (a se citi ”vânduți”) cât mai profitabil, dar și nivelul lor s-a depreciate în ultima vreme, odată cu căderea echipei. Iar suma de vânzare  să acopere măcar deficitul dintre drepturile tv de la prima ligă și mizilicul televizărilor de la eșalonul secund.

Sigur ”va urma”

În rest, e nevoie de tineri. De la Segarcea, de la Plenița, din toate colțurile Olteniei. Sau din altă parte, a României, precum ardelenii Vlad Pop și Blidar. Pentru ce va urma, se poate și fără comisioane în buzunarele unor impresari din patru zări.

Iar când am spus ”va urma” n-am șovăit deloc. Adevărata echipă a Craiovei trebuie să se ridice la loc în picioare și să meargă înainte! Un capăt de drum e începutul altuia.