Speranța și corectitudinea. Sau invers?

Duminică seara, oltenii au obligația de a câștiga, altfel nu se poate. Dar și în celelalte patru meciuri concomitente pentru evitarea retrogradării există obligații. Cele legate de corectitudine sunt esențiale.

Nu există altă variantă decât victoria, lucrurile sunt extrem de clare! Craiova poate intra în ecuația cu foarte multe necunoscute a salvării (sau măcar a ajungerii la baraj) doar dacă la finalul meciului cu Hermannstadt va avea 25 de puncte. Dacă face doar 23 sau dacă rămâne cu cele 22 de acum, e de rău!

Ieșirea din puț

Traversăm acum acele momente în care se pierde timpul cu filosoficale de genul ”de ce s-a ajuns aici”. Uite că s-a ajuns și trebuie ieșit cumva din puțul deasupra căruia se vede ceva lumină, dar parcă nu destulă. Victoria trebuie să vină! Aspectul ”pedepsirii” Sibiului pentru moliciunea arătată în meciul cu Poli Iași e secundar. Nu asta ne interesează. Dacă se va judeca așa, va fi o greșeală. Pentru că atunci când ții morțiș să te salvezi, nu-ți mai stă mintea la răzbunări, la revanșe. Când ești disperat, nu poți fi și vindicativ.

Cine calcă strâmb?

Dar nici cele 25 de puncte năzuite la finalul meciului cu Hermannstadt s-ar putea să nu fie destule. Măcar două dintre cele patru contracandidate trebuie să calce strâmb. Altfel spus, măcar două dintre cele patru adversare (liniștite!) ale ”amenințatelor” ar trebui să joace corect. Chit că normal ar fi să joace toate!

Griji mai mici

E vorba despre echipe care fie nu mai au deloc griji (UTA, Petrolul), fie au, dar mai mici. Oțelul are miercuri finala Cupei României, dar o interesează și un eventual loc de baraj pentru Conference League, ”U” Cluj, ca să poată susține acel baraj, trebuie să fie între primele zece, adică între primele patru din playout. Dar aceste preocupări nu se compară cu cea de a te salva. Supraviețuirea nu e o preocupare. E un prag, un destin, poate fi vorba despre ani de muncă.

Doi oameni impecabili, doi mari fotbaliști

În mod cert niște oameni serioși, de o mare respectabilitate, precum Dorinel și Neluțu Sabău, foști fotbaliști imenși, antrenori cu mare experiență, oameni cu credință în suflet, nu se pot compromite. Prin cap să nu ne treacă așa ceva! Ei luptă pentru ideea de fotbal, de fair-play, n-au nevoie de clasamente ca să-și îndemne elevii la corectitudine. Cinstea e o definiție a lor ca oameni, nu poate fi vorba despre altceva.

Motive să stea și Strâmbul drept!

Despre Rednic, Cornel Dinu spunea joi seara că ”nu va fi necruțător, își va închina sufletul”. Lui Dinamo, echipa vieții sale, se înțelege. Poate că Mister s-a pripit, poate că dacă a avut de-a lungul vremii mai multe conflicte cu Rednic, n-a apucat să le stingă pe toate.  Mircea, chiar dacă i se mai zice și ”Strâmbul” a fost umilit la Dinamo, tratat așa cum nu trebuia de Răzvan Zăvăleanu, ceea ce e mai mult decât o motivație.

Hidrocarburi fără miros

Ar mai fi Petrolul, la Iași. La fel de corect ca și cei de mai sus e și Gyuszi Balint, îl cunosc nu doar ca antrenor, ci și ca om. Ciudățeniile din meciul ”găzarilor” cu Botoșani nu pot să-i aparțină lui. El e un tip fundamental cinstit, un om cuminte. Numai să nu se petreacă una-alta peste capul lui…

Dar înainte de aritmetică trebuie victorie, care se obține jucând cu totul altfel decât la Arad. Jucând fotbal!