Viața în playout

231023 buzarin editorialFCU începe al treilea sezon consecutiv în grupul celor 10 echipe care au ca prim scop evitarea retrogradării

Dacă anul trecut locul 7 la finalul sezonului regulat a venit în urma ”sentinței” de la Sfântu Gheorghe, acel 0-4 cu Sepsi, de data aceasta soarta oltenilor se știa deja de etape bune. Cam după înfrângerea acasă cu CFR, acel 1-3, începuse să devină clar ce va urma. Era limpede că va fi playout, rămânea de văzut doar de pe ce loc și cu câte puncte.

Mai rău ca dățile trecute

E pentru prima dată când alb-albaștrii abordează această parte de campionat de pe poziție de baraj. Și cu cele mai puține puncte, 16 după rotunjire. Prima dată au fost 17 (din 33 în acel sezon regulat), apoi 20 (din 40). Acum însă sunt doar 16 (din 31). Mai trebuie spus și că în primul sezon după revenirea în Liga 1, adică în 2021-22, problema retrogradării aproape că nu s-a pus nicio clipă, la locurile acelea abonându-se fără drept de apel atunci Gaz Metan și Clinceni. Iar în precedenta ediție ultima poziție era ferm a Mioveniului, care a și picat fără drept de apel. Acum e mult mai echilibrat clasamentul, nu există victime sigure, până și Botoșaniul (cu 11 puncte) are șanse să scape.

Ce înseamnă un playout bun?

Să zicem că unul măcar ca acela din ediția trecută. 9 meciuri (5 acasă, 4 ”afară,”, acum va fi invers) o singură înfrângere (0-1 acasă cu Petrolul), dar 4 victorii și 4 rezultate de egalitate. O defensivă excelentă, doar 7 goluri încasate (Andre Duarte să trăiască!), un atac rezonabil, cu 13 marcate, cu Chițu începându-și încă din martie seria extraordinară de peste 20 de reușite din anul calendaristic 2023.

Care e scopul?

Cine spune că vrea de la playoff acel loc 7 care să ducă la baraj (anul trecut, pe vechiul regulament, erau tentante chiar primele două poziții) înseamnă că n-a înțeles rolul acestui minicampionat. Scopul playout-ului este în primul rând acela de a desemna echipele care retrogradează direct, apoi pe cele care merg la baraj. Chiar și cele mai bine clasate, cum a fost FCU anul trecut sau cum sunt U Cluj, UTA și Hermannstadt acum, asta urmăresc. Să agonisească repede, încă din primele runde, acele puncte care să le permită o viață ceva mai liniștită spre final, să nu tremure că o înfrângere le-ar putea trimite spre liga secundă. Acesta trebuie să fie principalul țel. Restul, acel loc 7, e doar un fel de oază neclară la capătul unui imens deșert.

Știința de a juca astfel de meciuri

Aflându-se pentru a treia oară la într-o asemenea ipostază, echipa lui Napoli și a zecilor de mii de olteni care o susțin (chiar și a acelora care uneori o mai ceartă și o mai huiduie!) ar trebui să aibă deja experiența de a ști să abordeze o astfel de situație.

În sezonul regulat e într-un fel, sunt 30 de etape întinse pe vreo opt luni, mai ai timp s-o dregi, să reintri în formă după o perioadă mai slabă, să te pui pe picioare. Acum, în playout, e cu totul altceva. Totul ia sfârșit în 8 săptămâni care cuprind 9 runde. Pe 11 mai e gata! N-ai timp să decantezi eventualele crize de formă, iar cei mai mulți dintre jucătorii alb-albaștri, participanți la turnirurile din precedenții doi ani, știu asta.

Justificarea aprecierilor

Tocmai acesta ar putea și ar trebui să fie atuul oltenilor. Experiența în playoff. Știința de a-l aborda, prin prisma trecutelor două participări. Stilul de a aborda tranșant fiecare meci, în ideea de a-l câștiga. Sunt în joc 27 de puncte, iar anul trecut s-au obținut 16. N-ar fi rău să se reușească și acum tot atâtea. Teoretic niște fotbaliști ai Craiovei despre care multă lume spune că sunt foarte buni trebuie să dovedească asta în fața unor adversari care n-au adunat chiar atâtea aprecieri. La treabă și succes!