Lacroix, în traducere ”Crucea”!

După opt etape fără victorie, era cât pe ce să vină și a noua.  Golul stoperului elvețian din minutul 90+2 face însă dreptate într-un meci pe care oltenii meritau să-l câștige

231023 buzarin editorialCând succesul (la limită!) vine în minutele de prelungire, toate teoremele fotbalului spun că e vorba de noroc. Pentru că dacă nu era centrarea aceea, lovitura de cap aceea, probabil că meciul s-ar fi încheiat la egalitate. Ultimele minute sunt ale sorții, care iată că uneori te răsplătește pentru ce făcusei bun în restul meciului.

Măcar patru ocazii imense!

Și au fost destule lucruri bune. Startul lansat de meci, apoi aproape toată repriza a doua, cu presiune mare pe careul lui Sepsi și cu niște ocazii RA-RI-SI-ME!!!!! De două ori Blănuță a trimis în bară, o data Achim a șutat în Niczuly de la 7-8 metri, de două ori a ratat Chițu. Dacă victoria din prelungiri se poate duce în zona norocului, atunci celelalte, mai ales înrudirea lui Blănuță cu stâlpul porții (cu același, de două ori!), înseamnă ghinion curat. Spart , făcut țăndări și cioburi, de acest gol, venit când nimeni nu se mai aștepta!

A noua oară!

Dar când nu învingi în campionat de opt etape, totul pare extrem de greu. Până și când conduci (așa cum s-a întâmplat în prima repriză), vine un fel de stare de moleșeală, iei acel gol pe semicontraatac (dar și pe respingerea nefericită a lui Gurău) și ai impresia că toate îți sunt împotrivă. Și chiar îți sunt, când mingea parcă nu vrea să intre, Niczuly e logodit cu barele și cu norocul. Toate însă trec atunci când vine izbăvirea, pentru că golul din final cu greu poate fi numit altfel.

Despre Lacroix

Înainte de meci pe pagina oficială a clubului oltean s-a postat un fel de promo, în care Lacroix, în engleză, chema oamenii la meci. Voce dogită, am crezut mai întâi că e glasul  lui Telly Savalas, alias Kojak. Și prilej de glumițe, pentru că în etapele de până acum ”crainicul” Leo n-a fost chiar cel mai sigur apărător din lume. Însă când marchezi pentru victorie, se uită toate. Rămâne vocea. Rămâne golul. Rămâne tabela.

Despre Chițu

Golgeterul Superligii, cu 9 reușite în 17 meciuri, a coborât un pic, pentru a-I face loc acolo în față lui Blănuță. Se poate spune că a fost sacrificat. Dar n-a prea fost, pentru că din postura de aripă (în prima repriză) și din cea de al doilea atacant (după pauză) a reușit două pase de gol. Chiar dacă nu mai apare primul la finalizare, Aurelian e un om important în definiția ofensivă a echipei.

Despre Blănuță

Gol marcat în fiecare dintre ultimele două meciuri. Și cele două mingi în bară despre care am vorbit mai înainte! Și o nebănuită prietenie cu mingea, atipică unui jucător (fie și atacant) trecut de un metru nouăzeci. Plus demarcări, încearcă să fie mereu liber, să primească nemarcat. Încă niște kilograme de mușchi inserate pe fizicul său cam filiform pot face din el acel atacant pe care dacă-l ai, te asiguri de 10-15 goluri de sezon.

Despre ce va fi

Dacă nu se câștiga acest meci (să zicem că s-ar fi terminat la egalitate), FCU ar fi rămas la ceva distanță (trei puncte) de echipele de deasupra ei, UTA și Iași. Reușita lui Lacroix din minutul 90+2 practic strânge clasamentul. Orice discuții despre playoff sunt, însă, cel puțin deocamdată, doar niște poezii patriotic-optimiste. Când încă ești pe loc de baraj, trebuie mai întâi să vezi cum faci să ieși de acolo.