Aceeași echipă, aceiași oameni, dar... când unii, când alții

231023 buzarin editorialCraiova a pierdut meciul cu FCSB pentru că momentele de rătăcire au fost mult mai multe decât cele, câteva, de sclipire

Așadar, locul 14 merge la locul 1 acasă și în primele 7-8 minute liderul (de dinaintea etapei) aproape că nu atinge mingea. Se joacă doar la poarta lui Târnovanu și senzația e că în albastru e locul 1 și în roșu e locul 14. Așa cum a fost și în multe momente din derbyul local, când locurile în clasament ale combatantelor păreau inversate. Adică echipa lui Giovanni Costantino poate să arate mult peste condiția ei. Dar care e condiția ei? Asta tot încercăm să aflăm de 16 etape încoace...

Gol pe colțul zidului

Dacă sunt momente în care Craiova e mai bună decât liderul, urmează apoi altele în care echipa pare nu de locul 14 în Superliga, ci de același loc 14 cu 3-4 eșaloane mai jos!. N-ai cum să faci faultul acela (Van Durmen la Băluță), apoi n-ai cum să faci zidul atât de șubred. Prima dată în zid au fost patru jucători, apoi au rămas trei. Cine a decis asta? Gurău? Antrenorii, de pe margine? Execuția lui Coman a fost magistrală, dar cu un zid alcătuit ca lumea, lui Florinel i-ar fi fost mult mai greu. E gol pe colțul scurt, al zidului, Gurău are singura vină că pe lângă cei doi metri cu care l-a înzestrat natura, n-a primit și niște mâini mai lungi cu 10-15 centimetri....

Fault inutil într-un careu albastru

Apoi, prima senzație la faza penaltyului a fost că ...nu e penalty. Că e prea puțin, că Băluță nu cade din cauza contactului cu Mascarenhas. Dar e contact și dacă arbitrul apreciază că e penalty, VAR-ul nu mai intervine. Întrebarea e alta. De ce să faci faultul acela, de ce să ai acea intrare, când Băluță pătrunsese într-un colț unui careu în care el n-avea niciun coechipier, iar oltenii erau cinci la număr, plus portarul?!

Prea multe ”de ce?”-uri

Și ar mai fi câteva întrebări, câteva ”de ce”-uri. De ce Negru, fără adversar, dă ”acasă” de la 30 de metri, iar mingea se duce în corner? De ce Compagnucci e driblat așa ușor de Olaru? De ce Sidibe vrea să tragă din întoarcere la poartă, de la 25 de metri (doar lui Drogba îi mai reușeau, pe vremuri, astfel de execuții) în loc să paseze, că avea vreo trei coechipieri liberi? De ce Baeten bate toate cornerele și acea lovitură liberă în primul adversar? Răspunsul e simplu: pentru că la fotbal se mai și greșește, de aceea. Dar parcă prea mult! Cele 30 de goluri primite (penultima apărare din campionat) ilustrează elocvent situația!

Eliminarea senzației de ”muncă în zadar”

Aceeași echipă, cea descrisă mai sus, plină de păcate, poate deveni în unele momente, cu totul alta. Atunci se vede calitatea, atunci coechipierii care mai înainte păreau certați se găsesc între ei, pasează exact unde trebuie (cum a fost centrarea lui Bahassa la golul lui Blănuță, dar și detenta a la Sotomayor a ...ex-moldoveanului) ), abia atunci echipa contrazice cu vehemență acest enervant loc 14. Dar acele momente încă sunt puține, nu destule pentru a aduce puncte, ci doar acea impresie artistică, nelucrativă însă. Când aceste momente bune vor fi mai multe și erorile catastrofale mai puține, senzația muncii în zadar nu va mai fi atât de acută.