A te interesa așa, dintr-o dată, de un jucător al adversarilor din următorul meci e un procedeu mai demodat decât perciunii și pantalonii evazați
Așa se zice la olteni la ceva vechi, ieșit din modă, anacronic, desuet, vetust și cum mai vreți. Că e ”dupe timpu` lu` bâtu`”. Bătu` e bunicul, ăl bărtrân, sau chiar ”ăl bătârn”, pentru că prin anumite părți ale Olteniei ”â”-ul acela se pune înainte de ”r”. Ce mai faci, Bâte? Da` Baba (bunica) ce mai face?
”Jmecheri” au fost mereu
De pe vremea Bâtului nu prea mai e valabil nimic. A fost demult, a trecut, cu obiceiurile ei cu tot. Se juca fotbal și pe vremea când Bâtu` era în floarea vârstei. Și pe vremea ceea erau șmecheri, ba chiar ”jmecheri”. Mai ”jmecheri” decât cei de-acum. Pe timpurile acelea, când o echipă urma să o întâlnească pe alta, se mai obișnuia să ”se umble la jucători”. Sau măcar să se pomenească șeful unei echipe că, brusc, îi place de jucătorul cutare al adversarei de peste câteva zile.
Mereu cei mai pricopsiți
Atunci nu se ieșea în public așa de des ca acum, patronii, când veneau la Palat sau la biroul lor neaurit se duceau direct înăuntru, nu adăstau la podișcă, cu pădurea de microfoane și de camere, la o vorbă a cărei finalitate este răspândirea în eter a fiecărei idei sau a fiecărui sfert de idee. Dar tot se afla, și pe vremuri, că lui X îi place jucătorul Y de la viitorul preopinent. Și, ca un făcut, echipa mai avută, mai pricopsită, mai chivernisită, e aceea brusc îndrăgostită de viitorul adversar.
O bruscă amețeală
Clasici ai fotbalului nostru, mai întâi cei antedecembriști, apoi mai spre zilele noastre nume ilustre de ”oameni de onoare”, stâlpi de susținere ai legendarei Cooperative practicau acest procedeu care de multe ori se dovedea lucratie. Jucătorul ”amărăștenilor” amețea brusc, îl luau transpirațiile, nu mai dormea câteva nopți gândindu-se la ce bine o să-I fie lui la ”cei bogați”, iar la meciul direct nu rămânea din el decât o plăcintă fleșcăită. Practic, ai lui jucau în zece.
Vorbe de clacă
Povestea de acum cu Bahassa respectă cumva cutuma vremurilor demult apuse. Nu demult, în sensul că Yassine (care culmea nici măcar creștin ortodox nu e, să corespundă confesional canoanelor, ci e cât se poate de musulman) nu e ademenit direct, ci doar se vorbește în propoziție despre el. Cum că poate fi luat în iarnă, că intră în ultimele șase luni de contract și așa mai departe. Vorbe de clacă, bune la depănușatul știuleților. Din câte am înțeles, lucrurile nu prea stau așa. Și chiar dacă ar sta, mai e până în ultimele șase luni, și dacă deschizi discuția, nu faci altceva decât să-i pui în gardă pe șefii lui de la club, în caz că uitaseră de sorocul contractului lui Bahassa.
Nimic despre Bellingham?
Dar întrebarea care se pune e de ce taman acum? De ce nu săptămâna trecută sau săptămâna viitoare? Procedura e oricum învechită rău, miroase a mucegai, dar ce te faci dacă ai meci (deși nu prea mai ai cum să-l ai, lumile sunt diferite) cu Real Madrid? Începi să bați câmpii despre Bellingham sau despre Vinicius?
