Unde au dispărut oamenii zâmbitori şi amabili, pe care îi ştiam odată?!...

Campania utecisto-heirupistă cu vaccinarea anti-Covid începe să dea semne de oboseală. Printre picături, chiar şi pe la televiziunile gorniste ale mediatizării brandului Covid-19, sunt voci care spun că nu se ştie, încă, ce eficacitate au aceste vaccinuri împotriva virusului(?!). Deducem de aici că sunt testate pe noi, până să se afle eficacitatea lor! Despre reacţiile adverse, de asemenea, unele grave – cum este moartea pacientului, care este o reacţie adversă gravă, nu-i aşa?! –, au început să vorbească până şi promotorii cei mai înfocaţi ai aşa-zisei imunizări prin vaccinare.

Că te vaccinezi cu Moderna sau AstraSeneca, se insinuează ideea că, până la urmă, pe tine, scrie tot cimitiroreca, mai devreme sau mai târziu. Pentru persoanele în vârstă, vaccinul poate avea efectul unei alifii care poate, cel mult, să le mai ungă zilele cu iluzii de însănătoşire, iar, pentru toţi ceilalţi, e speranţa deşartă a unui paleativ universal care, deodată, îi poate scăpa de toate grijile îmbolnăvirii, dar masca tot trebuie să o poarte şi distanţarea socială rămâne valabilă!

Mie îmi place să lucrez mai mult de acasă, aşa cum ne cer oficialii, să scriu şi să mai şi gândesc: oare toată această tevatură nu ascunde, în spatele cortinei, nişte mormane de bani, în conturile cui trebuie? Ba da, sigur că da! De anul trecut, de la debutul parascoveniei numită Covid-19, unii au devenit mai bogaţi decât au visat vreodată, iar ceilalţi, cei mai mulţi, au sărăcit până la piele, de li se văd şi coastele, într-un fel de rânjet apocaliptic!...

Şi, totuşi: unde sunt primăverile de altădată, unde este liliacul înflorit al lui Macedonski, unde sunt îndrăgostiţii care se sărutau, pe bănci, în parcuri, unde este pofta de viaţă şi îndemnul la meditaţie al concertelor lui Tudor Gheorghe, unde au dispărut oamenii zâmbitori şi amabili, pe care îi ştiam odată?!...

Dar eu vă ţin din treabă şi timpul trece, banii merg unde trebuie, aşa că noi să fim sănătoşi!...