Profesorul Petre Mâlcomete și securitatea comunistă

Prof.univ.dr.ec. Petre MÂLCOMETE s-a născut în oraşul Strehaia, judeţul Mehedinţi, la 9 iulie 1926. După şcoala primară în oraşul natal, a urmat cursurile Liceului Comercial „Gh. Chiţu” din Craiova şi apoi Academia de Studii Economice Bucureşti, specialitatea statistică, pe care a absolvit-o în anul 1950.

prof dr malcomete 2

Activitate didactică: a obţinut titlul ştiinţific de doctor în economie în anul 1972. După un stagiu de circa doi ani, ca şef de secţie plan financiar şi control intern, în Departamentul Industriei locale a intrat în învăţământul superior. Între anii (1953-1955), a lucrat la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, iar din anul 1955 s-a transferat la Institutul Politehnic „Gheorghe Asachi” Iaşi, unde a lucrat până la pensionare, la 1 octombrie 1992. Alături de profesorul Constantin Florescu, este recunoscut drept co-fondator al ştiinţei marketingului în România. Este conducător de doctorat din anul 1993.

A îndeplinit următoarele funcţii profesionale: şef de catedră în perioada (1957 – 1984); membru al Senatului Institutului Politehnic „Gheorghe Asachi” Iaşi în perioada (1957 – 1984); membru în Comisia Superioară de diplome în perioada (1980-1990), în calitate de preşedinte al Subcomisiei de ştiinţe economice. Activitatea ştiinţifică: a publicat 15 cărţi de specialitate, din care 10 în domeniul marketingului, precum şi peste 250 de articole şi studii. Pentru merite în activitatea ştiinţifică a fost distins cu: Premiul „P.S. Aurelian” al Academiei Române, pentru lucrarea la care a fost coautor „Progresul economic în România”, în anul 1978; Premiul „Enciclopedia Anului” al Asociaţiei Generale a Economiştilor din România, pentru lucrarea la care a fost coautor şi coordonator „Marketing – Dicţionar explicativ”, în anul 2004.

prof dr malcomete 3

Din Ziarul de Iași

"Regret multe, dar îmi asum trecutul"

Foștii rectori și relațiile cu Securitatea

31.08.2006

AUTOR: EMILIA CHISCOP, NICOLETA VIERU

Rectorului Petre Mâlcomete -  Securitatea a vrut să-i transforme casa în locuință conspirativă

Te privește sfătos de după ochelari, gata să-ți răspundă la toate întrebările. Când vrei să-l fotografiezi, își cenzurează gestica, retrăgându-și mâinile sub masă. Ca pentru mulți oameni din vremea sa, și pentru el, comuniștii și securiștii se împart în buni și răi. „Nu trebuie puși toți securiștii la stâlpul infamiei! E un mare păcat pentru societatea românească...“, îmi spune Petre Mâlcomete. A fost rector al Universității „Al. I. Cuza“ în ultimele trei luni ale regimului Ceaușescu. Firește, el se asimilează comuniștilor cumsecade, ce n-au făcut rău.

„Părerea mea e că m-au pus rector că aveam fire liniștită, echilibrată, iar la Universitate, în acea vreme, erau multe scandaluri“, găsește o explicație la întrebarea cum de a fost desemnat la cârma instituției chiar atunci, în ultimele trei luni de comunism, când măsurile de supraveghere din partea Securității se înăspriseră. Despre Petre Mâlcomete, majoritatea universitarilor ce l-au prins la conducere spun că a fost „plantat“ rector tocmai pentru că era activist de frunte. Că a fost numit în fruntea Universității „Cuza“, deși era profesor la Politehnică, tocmai pentru fidelitatea sa față de regimul ce-și trăia agonia. Dovada stă și faptul că, în 1988, Petre Mâlcomete fusese numit șeful singurei catedre de Economie Politică din centrul universitar Iași. Era știut ca „om de prestigiu și de încredere“. Deși în 1955 spune că intrarea în PCR i-a fost mai întâi respinsă pe motive de „dosar“ (un cumnat jurist al cărui tată lucrase în politia burgheză se afla la pușcărie), odată depășit acest obstacol, a mers înainte: „După ce-am intrat în Partid, nu m-am mai oprit. Mergeam eu și mai sus, dar nu am putut din cauza dosarului“.

Din ‘69 și până în ‘73 a fost secretar de partid pe județ și răspundea de cultură, învățământ, sport și arte. E mândru însă că a deținut această funcție în perioada de maximă „deschidere“ a regimului, când, după cum spune el, „se luase decizia ca centrele mari să aibă profesori universitari pe acest segment de activitate“. Așa că numirea sa la Catedra de Economie Politică a centrului universitar Iași, în 1988, nu a surprins probabil pe mulți. Ca șef al catedrei unice, în anul următor, profesorul de la Politehnică a ajuns în consiliul profesoral al Facultății de Economie de la „Cuza“ și, apoi, a fost ales și în Senat, fiind unul dintre cei trei profesori propuși la postul de rector. Decizia de numire a rectorului era luată însă de Ministerul Învățământului, care l-a preferat pe Petre Mâlcomete. „Nu am știut dinainte că voi fi eu numit, nici la partid nu m-au chemat să-mi spună“, susține el acum.

Pe securiști îi știa, dar susține că, neavându-l cu nimic la mână, nici nu i-au cerut vreun angajament. O singură dată i-au cerut însă ceva mai mult: în 1959, doi ofițeri veniseră la el cerându-i să le dea cheia de la propria-i casă. Ca să-i forțeze mâna pentru a-și da acordul ca locuința să-i fie casă conspirativă, i-au spus că au aprobare și de la județ, și de la șefia Regiunii. „Le-am spus categoric că nu sunt de acord și nu au insistat. De aceea, eu nu-i cred pe cei care spun că nu te puteai opune când îți cerea ceva Securitatea. Nu te putea obliga“, spune prof.dr. Petre Mâlcomete.

Ca rector, a fost vizitat de șeful Securității, colonelul Constantin Ciurlău, în octombrie ‘89, la rectorat: „Mi-a spus că dacă sunt probleme să îl anunț“. Și a făcut precum îi spusese: l-a sunat cu vreo lună înainte de revoluție, când un incident avea să izbucnească într-un cămin de fete din complexul Pușkin. „Studenții de la UTC, care erau activiștii cei mai zeloși, m-au anunțat că fetele au dat jos tabloul Tovarășului dintr-o sală de lectură și se revoltă“, își amintește prof. dr. Mâlcomete, care le-a spus studentelor să pună la loc tabloul uzurpat în balcon, după care l-a sunat pe col. Ciurlău să-i spună „să nu facă mare caz de asta și să lase studentele în pace“.

Pe 22 decembrie, un muncitor l-a dus să-i arate unde erau în universitate „camerele Securității“. Într-una din ele, de la etajul I, își amintește că a găsit o sticlă de whisky. În ianuarie, la prima ședință de Senat, la punctul „diverse“ de pe ordinea de zi, și-a anunțat în plen demisia. L-a desemnat rector interimar pe Călin Ignat, fostul secretar al comitetului de partid pe Universitate. Devenise, asemenea lui Petre Mâlcomete și a altora, fsn-ist. Alte „probleme“ cu Securitatea, Petre Mâlcomete spune că nu a mai avut. Nici înainte, nici după rectorat. „Dar în străinătate ați fost?“ - îl intreb. Da, a fost. O dată în documentare în Franța și de câteva ori în delegații în țările vecine și prietene. „Și note informative ați dat?“. Da, însă numai o singură dată, la întoarcerea dintr-o vacanță în Bulgaria, Grecia și Italia, în ‘84. Își amintește și acum fraza de încheiere: „Excursia pe care am făcut-o m-a ajutat să cunosc mai bine lumea și să-mi iubesc mai mult țara“.