Bătaia de joc a cadrelor medicale şi a paznicilor de la Spitalul Clinic de Urgenţă Nr. 1 Craiova!

Sistemul medical din România nu este numai bolnav, ci merge, deja, spre comă profundă şi batjocură totală faţă de pacienţii care plătesc asigurări de sănătate şi primesc, în schimb, umilinţe şi tergiversări care le pot pune vieţile în pericol!   

Anda

Azi, 3 iulie 2020, Alexandra Gabriela Bădică, mama unui băieţel de 4 luni, a trecut printr-o experienţă traumatizantă, la Spitalul Clinic de Urgenţă nr. 1 din Craiova, pe care a relatat-o întocmai, pentru Ediţie Specială:

„Băieţelul meu are frenul lingual scurt, motiv pentru care necesită o intervenţie chirurgicală. După ce am mers cu el, luni, la o policlinică privată, la ORL – unde mi-a dat trimitere medicul de familie, doctora de acolo mi-a spus că dumneaei nu face astfel de proceduri și că îmi va da o trimitere către chirurgie pediatrică. După ce a aflat că medicul de la chirurgie pediatrică, din acea policlinică, nu lucrează cu C.A.S., s-a oferit să-l sune pe un coleg de la Spitalul Clinic de Urgenţă nr. 1 și să îmi facă o programare pentru astăzi.

Toate bune și frumoase până în această dimineață, cand am mers la Spitalul Nr. 1, la ora opt, când aveam programarea.

După ce m-au plimbat, vreo doi paznici, de la unul la altul – pentru că sunt două intrări, în policlinica spitalului, dar numai unul dintre ei are termometru de control, mi s-a spus că, de fapt, nici nu trebuie să intru pe acolo, ci să merg... în clădirea aia albă! Iar, în direcția indicată, toate clădirile erau albe!...

Merg, totuși, în acea direcție, bat la prima ușă și, când deschid, dau de niște birouri. Întreb acolo și sunt îndrumată către niște scări, care duc undeva, la etaj. Acolo mai gasesc două persoane care așteptau, cuminți, pe scaune. Nu se dădea voie nimănui să intre.

Pe la opt și zece minute, iese o asistentă. Îi spun că am programare, pentru ora opt, la doctorul Purcaru, dar dumneaei îmi spune... să nu mă aștept să mă primească domnul doctor, pentru că va veni alt doctor, care este de serviciu pe secție şi că mai avem de așteptat!...

Aștept pe un scaun, ţinând în braţe copilul în vârstă de patru luni şi cu greutatea de opt kilograme. Pe la ora nouă fără un sfert, apare asistenta și mă strigă pe nume, iar după ce intru, doctorul de gardă mă întreabă pentru ce am venit? Îi spun, iar dumnealui, stupoare!, îmi zice că trebuie să merg la ORL și că îmi dă el trimitere. Încerc să îi explic că de acolo vin, că doctora de acolo doar ce mi-a dat trimitere la chirurgie pediatrică și a vorbit, personal, cu doctorul Purcaru, care ar fi trebuit să mă primească la ora opt.

Merge în biroul alăturat, îl sună pe doctorul Purcaru, apoi vine și-mi spune că doctorul Purcaru a fost, la ora opt, în policlinică, dar acum este pe secție!... Îmi mai spune că doctorul Purcaru mi-a transmis să urc la etajul nouă, dacă or să mă lase paznicii, dacă nu, să aștept acolo, dar o să dureze mult, pentru că dumnealui nu mai poate coborî acum. Asistenta îmi dă un bilet pe care scrie Etajul IX şi pune parafa doctorului Purcaru.

Plec de acolo, ajung, iarăși, în fața policlinicii şi întreb un paznic pe unde pot urca la Etajul IX? Îmi spune, din nou, să merg la... clădirea aia albă și să aștept asistenta.

badica

Merg acolo, stau zece minute, văd că nu vine nimeni, mă hotărăsc să merg la celălalt paznic: mi se controlează, iarăși, temperatura și sunt lăsată să intru în clădire. Nu știam încotro să o iau. Până la urmă, găsesc un alt paznic, care mă îndrumă spre lifturi. Ajung la lifturi, cu foaia parafată în mână și sunt întâmpinată de un alt paznic, care îmi transmite, pe un ton superior şi pe jumătate întors, cu spatele la mine, că... nu am voie să urc niciunde!

Încerc să îi explic că sunt așteptată de doctorul Purcaru, dar în zadar. Îmi spune... să îl sun, să trimită pe cineva, de pe secție, să mă ia, dacă vreau să urc!...

Cu nervii la pământ, ies din clădire şi mă îndrept spre intrarea policlinicii pentru copii, unde o asistentă mi-o ia înainte și îmi închide ușa în nas, spunându-mi că... nu am voie să intru acolo!

Am rămas înmărmurită. Îmi venea să plâng, de nervi. M-am hotărât să renunț, să plec şi să caut un medic particular, chiar dacă voi plăti, doar să nu mai fiu preșul de şters pe jos al asistentelor și al portarilor de la Spitalul nr.1!

Trimiterea a rămas acolo, probabil o vor deconta, pentru nimic!...    

 

X

Right Click

No right click