Cu speranța că vor avea un trai „ceva mai bun”, alții că vor călca, într-un final, pe drumuri asfaltate, că vor avea apă curentă sau că se va face curățenie în cimitirul din satul lor, doljenii au ieşit la urne, în unele localități din mediul rural, cu noaptea în cap.
Curioși de cum va decurge acțiunea de votare, în „condiții speciale”, foarte mulți doljeni din mediul rural au călcat pragul secțiilor de la primele ore ale dimineții.
Unii au avut măști mai vechi, pe care le tot spală de vreo două luni încoace, alții și-au luat unele noi pentru a nu da necaz la secție. Au avut și pixuri de acasă și nu s-au speriat când li s-a măsurat temperatura. Știau de la televizor că așa va fi. Indiferent de situație, pentru că tot se oferă măși la intrare în secția de votare, oamenii au mai luat și de acolo una nouă, „că tot o dă partidul”, după cum spunea o bătrânică.
Pe lângă faptul că erau curioși de întreaga situație, sătenii au vrut să fie siguri că apucă să voteze. Au fost sfătuiți să facă acest lucru până în ora 9.00, pentru ca nu cumva, ulterior, să apară incidente sau vreun caz de COVID și secția să fie închisă.
Pe drumul până la secțiile de votare, oamenii discută, de fiecare dată, despre ceea ce își doresc fiecare. Acum ei știu că votează „omul de la primăria din satul lor” și îndrăznesc să spere că vor veni zile mai bune. Nici ei nu știu exact ce ar presupune acest lucru, dar și-ar dori să se întâmple „ceva bun”.
Cei care încă trăiesc din ajutorul social nici nu concep să rămână fără această formă de venit. Au ieșit să voteze tocmai pentru că și lor li s-au făcut promisiuni că vor fi sprijiniți în continuare. „Și că nu vor se vor speti muncind pentru acele sume de bani”, povestesc aceștia.
Vârstnicii și-au pus „hainele de duminică” și s-au dus la urne nu doar pentru ei, ci și pentru copii și nepoți. Vor locuri de muncă în satul lor sau grădinițe și școli pentru nepoți.
„Ăștia mari vor ca acești copii să iasă needucați. Fără educație nu au niciun viitor. Eu am avut șapte clase și tare greu mi-a fost. Nu vreau asta pentru nepoții mei. Le-am spus mereu să nu lase cartea, că e greu fără ea. E bine ca primarul să le facă școli cu toate condițiile”, crede o altă doljeancă.
Și mai vor, bătrânii din Dolj, să poată să meargă în cimitire „pe poteci, pe alei, nu printre mărăcini”. Nu îndrăznesc să viseze la canalizare sau apă curentă, acolo unde nu există, pentru că de „vreo opt ani” li s-a tot povestit despre aceste lucruri, dar după campanie „fie nu se dorește, fie apar piedici pentru domnii de la primărie”, iar ei tot apă din fântână folosesc.
Și tinerii au mers la vot, în satele din Dolj. Fiecare cu dorința sa, unii încrezători, alții curioși și mai puțini optimiști când vine vorba despre dezvoltarea localităților.
„Vrem și noi canalizare, poate conductă de gaze naturale. Au promis multe și în această campanie. Vedem cât vor face în următorii patru ani”, crede un tânăr din comuna Braloștița.
În satele din Dolj s-au promis multe, și de această dată, în campania electorală. Indiferent de culoare politică, toți au proiecte. Unele realiste, altele imposibil de concretizat. Au proiecte despre care au mai vorbit și în urmă cu patru ani, dar nu au reușit să facă nimic pentru ca ele să devină realitate. Au promis din nou că laptele și mierea vor curge și că, de această dată, sunt șanse mari de reușită...