Skopje 2

Dacă te-ai născut în România, nu ai vizitat niciodată ţările vecine până acum şi, într-o zi, profitând de o oportunitate, ai trecut Dunărea ca să ajungi în Macedonia, cu autocarul, vei avea posibilitatea să faci comparaţie între ceea ce credeai şi ceea ce există, cu adevărat, în nivelul de trai al acestor popoare.

Încă de la intrarea în Bulgaria, traversând localităţile rurale, trăieşti o întoarcere în timp, la nivelul anilor ꞌ80 din România: case sărăcăcioase din chirpici sau alte materiale de construcţie rudimentare, curţi şi grădini pustii, lăsate pirloagă, tot ansamblul ducându-te cu gândul la anii în care ţăranul român era sub jugul ceapeurilor comuniste, iar prin gospodăriile lor bătea vântul pustiului...

Nu ştiu unde sunt acele grădini, solarii şi sere fermecate în care bulgarii produc legumele lor proverbiale, în cantităţi industriale, eu nu le-am văzut până la ieşirea spre Serbia(!)...

Situaţia se înviorează imediat cum ai trecut graniţa în Serbia, care îţi lasă impresia unei ţări prospere, cu oameni înstăriţi, proprietari de case cu etaj, tip vilă, cu tractoare şi maşini agricole în curţi, şosele şi autostrăzi impecabile. Serbia este ţara din sudul Dunării în care şi drumurile agricole, care asigură accesul pe terenurile cultivate, sunt asfaltate(!)...

În general, sârbii nu au casele şi grădinile împrejmuite cu garduri, ceea ce denotă o altă mentalitate decât ceea ce care sunt obişnuiţi românii: nu se tem de hoţi, pentru că, poate, au hoţi puţini...

Am simţit o oarecare deschidere şi la punctele de trecere a frontierei, la controlul actelor de identitate, şi mă gândeam că şi Sebi Ghiţă a beneficiat de această deschidere de vreme ce se plimbă liber prin Belgrad şi Serbia, în timp ce, în ţară, doarele penale îl aşteaptă, cu nerăbdare, să se finalizeze şi ele, că nu se mai pot ţine de atâta încordare, iar, în lipsa lui, reţeaua de magazine e-MAG trage să moară!...

Skopje

Traversând Macedonia, pe autostradă, până în capitala Skopje, constaţi că ţara lui Alexandru Macedon (supranumit... cel Mare), ca nivel de trai, se află undeva între Bulgaria şi Serbia, mai exact, este România cu vreo zece ani în urmă. Ca şi la noi, aceleaşi probleme şi aici: tomberoanele pline cu gunoi cotropesc centrul istoric, la doi-trei metri de terasele de fiţe care sunt deschise până spre dimineaţă, pe malul râului Varda, unde se află instituţii politice şi culturale de importanţă naţională (Ministerul Afacerilor Externe, Muzeul Naţional de Istorie al Macedoniei, Muzeul de Artă al Macedoniei), şi, la fel ca în România, dacă stai la o masă, nu ai linişte din cauza cerşetorilor...

Centrul capitalei Skopje frapează prin sutele de statui amplasate într-o înghesuială obositoare care, la un moment dat, le banalizează şi le face să-şi piardă semnificaţia istorică... Se poate spune că această abordare a autorităţilor cu privire la istoria poporului macedonean este rodul unor eforturi mari, de-a lungul timpului, pentru a-şi face cunoscută identitatea naţională, atât de mult contestată de vecini, mai ales de Grecia.

Skopje Statuia ecvestra a lui Alexandru cel Mare

După 29 de ani de la cucerirea independenţei, prin referendumul popular care a decis desprinderea, în mod paşnic, de fosta Iugoslavie, la data de 8 septembrie 1991 – ani de constestare şi nerecunoaştere internaţională (cu câteva excepţii, printre care şi România), anul trecut, fostul premier al Greciei, Alexis Tsipras, a semnat acordul prin care Macedonia a fost recunoscută de Grecia sub numele de Macedonia de Nord, fapt care, până la urmă, a avut ca efect pierderea alegerilor pentru partidul lui Tsipras.

Statuia ecvestră a lui Alexandru cel Mare, amplasată pe un soclu înalt de 25 de metri, în centrul istoric al capitalei – soclu care parcă este rupt din Columna lui Traian, de la Roma, pentru că ilustrează, în basoreliefuri, luptele dintre macedoneni şi romani, pare să fie actul de identitate valabil al poporului macedonean în faţa contestatarilor care văd, în continuare, acest teriotoriu ca fiind o fostă provincie a Greciei.

Dar, poate că macedonenii au dreptate, pentru că, până să îi spună ALEXANDRU CEL MARE, numele acestui împărat antic nu era... Alexandru Grecu, ci ALEXANDRU MACEDON(!)...  

Skopje Arcul de triumf al Macedoniei