În perioada 14-27 octombrie 1916, România a trecut prin momente de cumpănă, care i-ar fi putut schimba radical viitorul, în sensul că integritatea sa teritorială ar fi fost grav ameninţată, în cazul în care Germania ar fi câştigat războiul.

popilian Cu poetul Alex Gregora

Emilian Mirea împreună cu Alex Gregora, pe Podul Jiului, din Târgu Jiu.

 

Îngerul păzitor al României a fost, atunci, comisarul de poliţie Ioan C. Popilian, care a condus populaţia civilă a oraşului Târgu-Jiu împotriva ofensivei germane, în Primul Război Mondial, împiedicând înaintarea invadatorilor către fronturile de la Mărăşti şi Mărăşeşti, unde trupele germane aveau nevoie de întăriri.  

Ioan C. Popilian s-a născut la 3 decembrie 1879, la Turceni. A absolvit Liceul Carol I din Craiova, iar, în timpul efectuării serviciului militar, a decis să devină poliţist.

Cariera sa în această profesie a început ca şef de arest la Prefectura Poliţiei Craiova, iar, mai târziu, în 1908, s-a transferat, ca subcomisar, la Poliţia oraşului Târgu-Jiu, unde a activat, cu o întrerupere de doi ani, până la pensionare.

În perioada 14-27 octombrie 1916 a oprit ofensiva armatei germane, organizând o rezistenţă acerbă, formată din civili, la Podul Jiului, din Târgu Jiu.

popilian

În acele zile, oraşul Târgu Jiu rămăsese fără apărare, iar după spargerea frontului, la Petroşani, trupele germane se apropiau de urbea gorjeană. Comisarul de poliţie Popilian a fost cel care a avut iniţiativa de a apăra oraşul şi a preluat comanda: a mobilizat sergenţii pe stradă şi a convins femeile şi bătrânii să îi stea alături, improvizându-şi, astfel, o trupă cu care să apere oraşul.

 

Pe timp de noapte, Popilian a adus, pe Podul Jiului, căruţe şi dulapuri, pentru a-l baricada: „A luat din Muzeul de la Primărie armele vechi şi iarbă de puşcă, a eşalonat femeile şi pe sergenţi de-a lungul Digului Jiului şi le-a spus să tragă atunci când, pe partea cealaltă a digului, apar trupele germane... Aşa au reuşit să sperie santinelele germane, care au crezut că oraşul este apărat de armată”, scrie Al. Doru Şerban, în cartea Personalităţi care au fost în Gorj.

Pentru că au întâlnit o rezistenţă neaşteptată, la trecerea peste Podul Jiului, înaintarea germanilor a fost amânată cu trei zile şi două nopţi, sub conducerea comisarului de poliţie Ioan C. Popilian, locuitorii civili, apărându-şi, eroic, oraşul. Comisarul a fost rănit în timpul luptelor, dar chiar şi aşa, a reuşit să conducă rezistenţa împotriva trupelor germane.

Ulterior, în revista Ilustraţiunea română, din 1932, acesta a relatat despre evenimentele de atunci: „Şi acum simt căldura acelor clipe de îmbărbătare pe care mi le oferise măreţul spectacol al bătrânilor, femeilor şi copiilor hotărâţi să moară până la unul... Nebunia noastră ţinea la respect regimentele nemţeşti... Un glonţ mă lovi în cap şi un altul în picior. În vălmăşagul luptelor, nu simţii nici gloanţele, nici durerea. Doar şiroaiele de sânge îmi arătau că plătisem, pe loc, tributul de sânge... Simt aceeaşi neuitată recunoştinţă vitejilor care m-au ascultat şi m-au urmat atunci”.

Importanţa Luptei de la Podul Jiului a fost remarcată şi de mareşalul Berthelot, care a spus că acesta a fost un moment unic, în Primul Război Mondial: „Victoria română de la Mărăşti şi Mărăşeşti n-a fost decât rezultanta apărării oraşului Târgu-Jiu, la Podul de la marginea Grădinii, rezistenţă care a îngrădit armatei germane posibilitatea de a tăia retragerea armatei române”.  

Pentru faptele sale de poliţist şi pentru contribuţia decisivă pe care a avut-o la izbânda în Lupta de la Podul Jiului, comisarul de poliţie Ioan C. Popilian a fost răsplătit cu medalii şi decoraţii.

popilian 2

Faptele de atunci nu au fost trecute cu vederea de urmaşi, în memoria eroilor căzuţi, în 1916, în luptele de la Podul Jiului, din Târgu Jiu, marele sculptor român, de anvergură universală, Constantin Brâncuşi realizând Ansamblul sculptural din Târgu Jiu, format din Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana fără de sfârşit, iar în cinstea Eroului Comisar de poliţie Ioan C. Popilian, sculptorul Vlad Ciobanu – care a fost, o perioadă, şi vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România, a realizat un bust (încă, neterminat) ce a fost amplasat vizavi de intrarea pe Podul Jiului, adică exact acolo de unde comisarul a condus rezistenţa română împotriva armatei kaiserului german.

Pentru a scoate din letargie (a se citi nepăsare) autorităţile locale în legătură cu importanţa cuvenită pe care ar trebui să o acorde vestigiilor istorice din acele vremuri, scriitorul craiovean, de adopţie gorjeană, Alex Gregora, din Târgu Jiu, a dus o adevărată campanie de presă prin care a mediatizat evenimentele din 1916 şi eroismul lui Ioan C. Popilian.

„Eroii acestor ţinuturi s-au dus, în timp, pe rând, ca să doarmă puţin. De atâtea ori însă s-a promis solemn că nu vor fi uitaţi între ierburile înalte şi încâlcite ale cimitirelor. O să vedeţi, în cele ce urmează, că unul, cel puţin unul, Ioan Popilian – recompensat, pentru faptele sale de vitejie din vremea primului război mondial, cu medaliile “Virtutea Militară de Război”, “Bărbăţie şi Credinţă”, “Crucea Comemorativă cu Baretă Jiu” şi “Sfântul Stanislav” – a fost uitat. Dovadă fiind mormântul din Cimitirul Central al Târgu-Jiului, la care doar crucea de piatră încă rezistă. În rest, locul de veci al eroului oraşului Târgu-Jiu se şterge una cu pământul, puţin câte puţin. Şi-apoi, eu l-am căutat şi l-am găsit pentru că ştiam că trebuia să fie, alţii n-ar fi dat de el pentru că autorităţile nu au catadicsit să pună măcar un semn indicator către mormânt. Iar în lista cu personalităţile ce şi-au găsit odihna în Cimitirul Central al municipiului Târgu-Jiu, Ioan Popilian nu este înregistrat! Iniţiatorului şi organizatorului rezistenţei de la Podul Jiului i s-ar fi cuvenit onoruri veşnice! Ignoranţa edililor însă l-a condamnat la uitare…

Ioan Popilian a trecut în rândul drepţilor în ziua 16, luna ianuarie, a anului 1938. Iar în ziarul local „Gorjanul” se scria: …„În după-amiaza zilei de 18 c. a fost condus la lăcaşul de veşnică odihnă fostul comisar, director şi şef de poliţie, Ioan Popilian, din oraşul nostru. Dar n-a murit numai poliţistul integru, Popilian. Cu el, oraşul, judeţul nostru şi întreaga ţară a pierdut pe Eroul de la Jiu, Ioan Popilian fiind acela care, în fruntea bătrânilor, femeilor şi copiilor Gorjului, a oprit în ziua de 14 Octombrie 1916 puhoiul duşman ce ameninţa să intre în Târgu-Jiu, pe la podul de fier. Modest – prea modest poate – de la război până în clipa morţii, el şi-a trăit viaţa în muncă şi tăcere, fără a-şi trâmbiţa actul de eroism, îndeobşte cunoscut. De câţiva ani ieşise la pensie şi o boală începuse să-l supere. Eroul de la Jiu rămăsese în ultimul timp o biată umbră, de care doar la zilele de prăznuire naţională se mai vorbea, în cuvântările ocazionale, deşi exemplul eroismului său trebuia să fie veşnic viu în sufletele tuturor, iar el, cinstit aşa cum se cuvine unui erou” - scria Alex Gregora, în publicaţia on-line Gorj News,  el fiind şi cel care m-a condus pe Podul Jiului şi mi-a vorbit despre personalitatea Eroului Comisar de Poliţie Ioan C. Popilian.