Vigilenţa pe care o cereau comuniştii, de la ţăranii muncitori, în lupta contra chiaburilor şi a celor care sabotau, într-un fel sau altul, planul de transformare socialistă a agriculturii, era, de fapt, o încurajare la delaţiuni împotriva consătenilor lor, care nu împărtăşeau ideile noului regim.

Foto Tractorul turnator

Nu de puţine ori, unii şi-au rezolvat atunci, prin delaţiuni mincinoase, diferendele pe care le-au avut, de-a lungul timpului, cu vecini sau chiar cu rude, pentru că, la acea vreme, era suficient să fii turnat de cineva că ai zis sau ai dres despre regimul comunist, că represiunile autorităţilor nu întârziau să apară. Iar cei care ajungeau să fie daţi exemple negative în spaţiul public, mai ales în presa scrisă, erau terminaţi profesional şi întreaga lor viaţă, din acel moment, era pusă sub semnele întrebării şi... ratării.

Ziarul „Înainte” – Organ al Comitetului Regional al Partidului Muncitoresc Român şi al Sfatului Popular Regional Craiova, a publicat, în numărul din 10 aprilie 1960, o delaţiune impersonală a unui tractor care... îi turna, public, pe tractorist, dar şi pe superiorii lui mecanizatori, la şefii ierarhici de partid, că sunt leneşi şi nu îşi fac treaba pentru care sunt angajaţi, cauzând, astfel, întârzieri în îndeplinirea planului, la muncile câmpului.

 

Jalba unui tractor

TOVARĂŞE DIRECTOR,

„Să nu credeţi că, scriind rândurile de faţă, aş fi cumva vreun răzvrătit. Vreau numai să vă informez că, de când am ieşit din staţiune, nu prea mă simt „în apele mele”. Cred că-mi cunoaşteţi şi dvs. firea, deoarece atunci când aţi venit în atelier v-am spus că nu prea mă împac cu radiatorul. Atunci, cu sprijinul dumneavoastră, am căpătat o „donaţie” de la un frate al meu mai mare un K.D. 35. Dar, ca să mă cunoaşteţi mai bine, vă spun că sunt un S.R.T. şi – mai precis – port ştanţa T.30. Vă aduceţi aminte, nu?

Aceasta nu ar fi nimic, dar uite care este adevăratul necaz ce-l am. Când am pornit din staţiune spre gospodăria colectivă din Caraula m-am simţit tare bine. Deşi nu puteam să alerg ca celelalte surate ale mele din tipul U.T.O.S., totuşi, în dimineaţa zilei de 28 martie a.c., am fost şi eu la destinaţie şi tras la linie, lângă vagonul dormitor. Eram înfierbântat şi ardeam de nerăbdare să intru mai repede în brazdă. Dar tot focul meu s-a stins şi simţeam cum mă răceam, din oră în oră. Acum sunt rece, ca şi în prima zi când am sosit la câmp.

Mă cam luai, însă, cu vorba, tovarăşe director, şi nu spusei tot ce am pe inimă. Iată, dar, ce nemulţumire am. Ştiţi că eu am fost dat în primirea lui Gheorghe Mihuţ, din brigada nr. 3. Are şi proces-verbal pentru mine, dar nu mă împac deloc cu el, pentru că m-a tras lângă vagon şi m-a părăsit. Aşa se face că eu stau singur în câmp, iar câteodată mai îmi ţin tovărăşie şi colectiviştii care se perindă, în fiecare zi, să-l găsească pe tovarăşul Mihuţ.

Prea multe indicaţii despre el nu am putut să le dau. Unii spuneau că s-ar fi dus la Risipiţi, să vadă ce mai fac şi ceilalţi tractorişti, alţii spun că s-ar fi dus prin sat. Realitatea este că, oriunde s-ar fi dus, eu tot singur am rămas. Dacă aş fi fost dotat cu pornire şi comandă automată, aş fi satisfăcut încă de la început cerinţele colectiviştilor. Iată de ce sunt tare supărat pe tovarăşul Mihuţ, pentru că, în fişa mea de lucru, nu s-au înscris, până acum, decât 18 ha – şi acestea s-au efectuat în aproape două săptămâni. Contribuţia mea la realizările brigăzii a treia este foarte mică. Aşa se explică de ce planul brigăzii pe această campanie a fost îndeplinit numai în procent de 7 la sută. Pe tovarăşul Gheorghe Costea, şeful brigăzii, nu l-am văzut niciodată să îl fi tras la răspundere pe tovarăsul Mihuţ. Şi acum, fie vorba între noi, tovarăşe director, – nici dumneata nu te-ai „obosit” să te deplasezi pe la brigada noastră. Aş fi fost, poate, scutit să vă scriu rândurile de faţă şi m-aţi fi putut ajuta pe loc.

Cu lacrimi în ochi, rog conducerea S.M.T. Plopşor să facă o „deplasare” şi aici şi să vadă cum stau şi acum, înţepenit lângă vagonul dormitor. Sunt sănătos şi vreau să muncesc. Daţi-mi dumneavoastră această posibilitate.

În încheiere, ţin să îndeplinesc rugămintea unui „frate mai mare” care este tare necăjit şi el prin faptul că, de două zile, stă în curtea gospodăriei, având un beteşug la pinioanele de distribuţie”.

(Semnează,)

Tractorul S.R.T. – T. 30