Citez din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române: „ridicol: care stârneşte râsul, sau batjocura; caraghios; ceea ce este vrednic de râs, de batjocură; aspect caraghios; absurd”. Apoi, o văd, la televizor, pe Viorica Dăncilă care, în discursul de la Craiova, de acum trei zile, spunea că „...sunt mai bună decât toţi la un loc(!)”, şi nu-mi pot opri hohotul de râs la auzul unei asemenea gogomănii.

Acompaniată de Lia Olguţa Vasilescu şi al său consort, Claudiu Manda, Viorica a fost liberă să o ia pe câmpii, în faţa membrilor şi electoratului PSD (cât o mai fi din el), aventurându-se într-un delir propagandistic cauzat, evident, de beţia Puterii şi de pierderea contactului cu realitatea.

După Epoca Nicolae Ceauşescu, cu alde Bobu, Postelnicu şi Ion Teleagă, istoria post-decembristă a României a mai produs personaje ridicole – lista ar fi lungă şi îmi e teamă că, dacă aş începe să-i enumăr, aş nedreptăţi pe mulţi –, dar ca Viorica Dăncilă, nu! Cu alte cuvinte, Viorica Vasilica Dăncilă e UNICĂ, în politica românească de după 1990: e agramată, debitează prostii, este influenţabilă şi răzbunătoare, face pe victima –  acuzându-i pe bărbaţii care o critică de misoginism, e lipsită de charismă şi, mai ales, e lipsită de simţul ridicolului!...

Orice om are un anumit nivel de autocritică şi autoevaluare, după care îşi ghidează gesturile şi faptele; al ei este defect, pentru că, dacă ar fi funcţionat, nu ar fi acceptat, încă de la început, o pălărie mult prea mare decât o duce mintea... Iar vina nu este a ei, ci a lui Liviu Dragnea, care ne-a insultat tuturor inteligenţa atunci când a propus premier o Abramburică mai abramburică decât Abramburica deja consacrată, de la Educaţie!...

Viorica se înşeală, crezând, în continuare, că România e formată dintr-o majoritate care se bucură pentru o găleată electorală, cu trei trandafiri, şi câte un kil de ulei, zahăr, făină şi mălai... Ea nu vrea să accepte, sau se face că nu ştie, că România reală este reprezentată de oameni bine pregătiţi profesional, care duc greul economiei şi contribuie decisiv la mersul zilnic al civilizaţiei, din rândul cărora, ea, Viorica Vasilica Dăncilă, nu face parte!...

Prin Viorica Dăncilă, cei care au prins acele vremuri, aproape că pot retrăi coşmarul proletcultist al anilor ꞌ50-ꞌ60, ai secolului trecut, despre care generaţiile mai tinere nu ştiu nimic şi nici nu vor să afle.

Ascultându-i discursurile stupide şi autoaprecierile ridicole pe care şi le asumă, ai putea spune că Viorică Dăncilă de azi este reîncarnarea Anei Pauker, din anii stalinismului românesc, dar nici chiar o Ana Pauker întreagă, ci una care a picat examenul de capacitate...