Bogdan Alexandru, avocatul din oficiu al diabolicului Gheorghe Dincă din Caracal, face declarații lacrimogene presei. Vorbește cu o compasiune care parcă vrea să înmoaie inimile oamenilor revoltați, parcă vrea să ne tot repete că ucigaşul e și el om și are drepturi, că este foarte obosit, că, la audieri, după ce a recunoscut crimele, a spus că-şi regretă faptele şi i-a venit rău, că nu a dormit şi nu a mâncat în ultimele zile, ce să mai?, trebuie să ne pară rău de el şi să-l înţelegem, a greşit şi gata, trebuie să-l privim ca pe un om bolnav şi un nefericit care şi-a găsit refularea în violarea şi uciderea celor două adolescente, bla, bla, bla!...

Nu am înţeles niciodată maniera asta a avocaţilor de a empatiza cu clienţii lor criminali în aşa măsură încât să vrea să te impresioneze şi pe tine, cel care priveşti din afară, şi să te facă să uiţi gravitatea faptelor, să uiţi că el apără, în faţa Justiţiei, un monstru care a luat vieţile semenilor lui, şi să începi să gândeşti şi tu că, da, până la urmă, şi acest monstru e un om şi are drepturi...

Într-o societate democratică, toţi oamenii au drepturi care trebuie să le fie respectate, dar au şi obligaţii, care se înscriu perfect în cele 10 Porunci ale Lui Dumnezeu, ce constituie baza juridică fundamentală pe care a fost construită civilizaţia umană. Iar Porunca a şaseaSă nu ucizi! –, este cea care stă la baza Vieţii şi a devenirii noastre, ca fiinţe inteligente.

În 1990, după ce am ieşit din regimul comunist totalitar, una dintre primele măsuri luate de guvernanţii de atunci a fost abrogarea pedepsei cu moartea, pentru crimă. Interesul de atunci al celor care preluaseră Puterea a fost să evite eventuala condamnare la moarte a celor care s-au făcut vinovaţi de baia de sânge din zilele lui Decembrie 1989. Dar, oricum, românii au salutat această decizie, nebănuind că măsura va duce, în timp, la proliferarea unor astfel de fapte, pentru că, totdeauna, acolo unde pedepsele sunt blânde, infracţiunile sunt numeroase.

Din 1990 şi până acum, a fost nevoie de câteva tragedii, precum cea de acum, de la Caracal, pentru ca românii să ceară reintroducerea pedepsei cu moartea pentru astfel de fapte. Va fi nevoie de un nou referendum pentru consultarea voinţei poporului în legătură cu modificarea Codului Penal, în acest sens? Dacă da, să se facă, iar dacă nu, forul legislativ ar trebui să ia în calcul voinţa populară, dacă asta îşi doresc românii.

Sunt de acord că toţi oamenii – inclusiv infractorii, au drepturi care trebuie să le fie respectate, dar ucigaşii cu premeditare trebuie să mai aibă un drept fundamental în plus: DREPTUL DE A FI... CONDAMNAŢI LA MOARTE(!).