După 1990 încoace, mai toți cei care au intrat în politică și și-au asumat calitatea de oameni politici – de parcă ar fi o nouă specie, după Homo sapiens, Homo politicus –, când sunt numiţi în funcţii, de partidul aflat la guvernare, din care fac şi ei parte, creşte inima în ei, sunt radioşi şi plini de zâmbete şi promisiuni, iar în euforia generală, cei care i-au susţinut şi votat, chiar îi cred că vor face minuni şi va curge lapte şi miere...

Dar, odată intraţi în funcţii şi în problemele specifice mandatului, nu mai primează promisiunile făcute electoratului care i-a pus în capul trebii, ci datoria faţă de partidul care le-a dat sinecurile, pentru care trebuie să fie recunoscători prin trecerea la nivelul doi: Operaţiunea Bani pentru Partid(!).

Timpul trece, oamenii încep să se confunde cu funcţiiile pe care le-au primit, încep să creadă că sunt de neînlocuit şi, în mod inevitabil, la un moment dat, se pune problema să părăsească acele posturi, pentru a veni şi alţii la vasul cu miere. Şi atunci începe bătaia pe viaţă şi pe moarte pentru a se eterniza în funcţii, deodată, tot ce li se întâmplă, sunt manevre politice ale duşmanilor lor şi, până la urmă, când rotirea cadrelor se şi produce efectiv, foştii dregători de partid şi de stat, care au fost nevoiţi să plece de la masa cu bucate, acuză, cu convingerea că li s-a făcut o mare nedreptate, că schimbarea lor din funcţie a fost... o decizie politică.

Zilele trecute, când Viorica Vasilica Dăncilă a „măturat” câţiva dintre miniştrii lui Dragnea, inclusiv pe favorita lui – Carmen Dan, de la Ministerul de Interne –, aceasta a declarat, îmbufnată şi cu botic de nevinovată, că schimbarea sa din funcţie a fost... o decizie politică.

Dar, numirea sa, în funcţia de ministru de Interne, în urmă cu vreo doi ani şi jumătate, nu a fost tot o decizie politică?!... Stabilise, cumva, vreun for superior, că secretara de şcoală generală de la Videle este cea mai competentă să conducă Poliţia, Jandarmeria şi Pompierii din România, avea ea vreo pregătire specială, în acest domeniu, pentru a ocupa o aşa înaltă demnitate în statul român?! Nicidecum, fusese numită politic de către protectorul său, Liviu Dragnea, şi era firesc ca acum să fie schimbată din funcţie tot în urma unei decizii politice.

 

Ce bine ar fi, însă, dacă acest fenomen – al numirilor politice, s-ar opri aici! Dar nu se opreşte aici, pentru că întreaga camarillă de partid (a partidului care se află la guvernare) este numită, prin decizii politice, în administraţia publică locală, unde încearcă să rămână până la pensie, şi unii chiar reuşesc, sărind dintr-o barcă în alta (dintr-un partid în altul) pentru a rămâne în posturile pe care le-au primit.

Deşi primesc câte un servici la stat, pe linie de partid, ulterior, interesul poartă fesul şi ei revin la ceea ce au fost din naştere: oportunişti, fripturişti, profitori, nevertebraţi şi fără convingeri politice reale...