În august 1991, la invitaţia unui prieten – medic iordanian care absolvise Facultatea de Medicină în România, la Craiova, am vizitat Regatul Hașemit al Iordaniei, timp de două săptămâni, de la graniţa cu Siria până la Marea Moartă, la frontiera cu Israelul.

Pentru cine nu a vizitat niciodată Orientul Mijlociu, trebuie să spun că lumea arabă este total diferită de societăţile europene pe care le cunoaştem, iar ciocnirea dintre civilizaţii, care este evidentă mai ales în Germania, unde au fost primiţi şi li s-a acordat azil celor mai mulţi refugiaţi din această zonă a lumii, este rezultanta unor moduri diferite de viaţă şi de înţelegere a valorilor lumii.

În Iordania, legile sunt foarte stricte şi se aplică necondiţionat, chiar şi în cazuri considerate, la noi, ca fiind banale, de neluat în seamă.

Iordania este şi una dintre puţinele ţări în care pedeapsa cu moartea nu a fost abolită. Cele trei infracţiuni considerate grave şi pedepsite cu moartea sunt: trădarea de ţară, omorul calificat şi pedofilia, iar pentru ca pedeapsa să fie pusă în aplicare este nevoie de decizia a şase instanţe de judecată diferite, plus….decizia finală a Regelui.

Criminalitatea este redusă, existând doar infracţiuni minore – de genul furtului din buzunare, înşelăciuni sau furturi de/din maşini, dar deţinuţii nu au dreptul la... recursuri compensatorii şi la sume de bani despăgubire, cum s-a ajuns la noi, în guvernarea PSD, cu ajutorul cozii de topor Tudorel Toader, antipaticul fost ministru al Justiţiei, pe care nici studenţii de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi nu-l mai vor rector, după prestaţia pe care a avut-o în guvernele lui Dragnea.

Genul acesta de legi aspre şi neîngăduitoare faţă de cei care nu respectă ordinea socială face ca poliţia iordaniană să cam şomeze, iar închisorile lor să fie mai mult goale, din lipsă de infractori...

Desigur, vor spune unii, noi suntem în Uniunea Europeană, care este mai tolerantă faţă de cetăţenii săi şi unde se respectă drepturile omului, bla, bla, bla... Dar, de cealaltă parte, experienţa istorică a societăţilor umane arată că acolo unde legile sunt blânde, sau permisive, infracţionalitatea şi criminalitatea sunt mari, iar societatea devine un sat fără câini, în care fiecare îşi face dreptate de capul lui.

Statele Unite ale Americii au luat-o înainte Europei la capitolul Justiţie, fiind societatea care-i oferă omului posibilităţi multiple de afirmare, dar strict în limitele legii, iar atunci când legea este încălcată, consecinţele se aplică indiferent de cine este nelegiuitul – om simplu, om de afaceri, politician etc.

În comparaţie cu SUA, Uniunea Europeană, cu repetentele sale la capitolul Justiţie – România, Bulgaria, Ungaria, Polonia –, încă se luptă cu politicienii corupţi care îşi fac legi cu dedicaţie ca să scape de puşcărie, iar recomandările Comisiei de la Veneţia, cea mult trâmbiţată, au doar caracter consultativ...