„Întoarcerea la popor” a fost formula atât de mult uzitată atunci când, în situaţii de criză, clasa politică a vrut să arate, cel puţin declarativ, că ţine seama de voinţa poporului, cea care a adus-o acolo unde este... Numai că diferenţa dintre declarativ şi aplicativ se apropie de sintagma... de la Cer la Pământ.

Credeţi, cumva, că întoarcerea la popor înseamnă îndeplinirea voinţei populare în legătură cu o chestiune sau alta? Nicidecum, dragă cititorule! Întoarcerea la popor înseamnă revenirea la un alt vot în parlament – după ce taberele politice şi-au reaşezat corturile şi interesele –, din care să rezulte o nouă configuraţie parlamentară, adică gălăgioşii sunt scăldaţi, o vreme, în baia de ulei a noii majorităţi...

Este un dat al omului de a nu fi niciodată mulţumit în legătură cu viaţa sa. Iar nemulţumirile sale au fost totdeauna mult mai mari atunci când a identificat cauzele nemulţumirii şi nefericirii – pe cei din conducerea tribului, a comunei, a oraşului, a statului, a lumii... Omul obişnuit poate fi supărat şi frustrat din cauza neîmplinitilor sale, dar cei care, votaţi fiind de oamenii obişnuiţi, ajung în funcţii, în forurile europene cele mai înalte, nu au nici un argument prin care să se justifice de ce nu au făcut mai bună viaţa acelor oameni, care i-au votat ca să ajungă acolo tocmai pentru a-i ajuta şi pe ei, pe cei sărmani, să aibă o viaţă mai bună.

Din patru în patru ani, în campaniile electorale, străzile se umplu de politicieni care ies, împreună cu alaiul lor, şi le promit cetăţenilor acestei ţări că vor face şi vor drege... Nu zic că unii au făcut, sau nu au făcut, faptele pozitive şi negative se află de ambele părţi ale politicii – dreapta, sau stânga, şi viceversa. Dar, după trecerea, timp de aproape 30 de ani, prin acest creuzet politic, format din tot felul de meteori politici, poporul român este încă nemulţumit de viaţa pe care o duce şi de faptul că este, încă, marginalizat printre popoarele civilizate ale Europei.

Cine sunt vinovaţii pentru stadiul în care ne aflăm acum, ca ţară? Eu, unul, cel care scriu acum aceste rânduri, în nici un caz, nu sunt vinovat, pentru că nu m-am aflat niciodată la pârghiile Puterii, şi nici majoritatea dintre cei care citesc acum ceea ce am scris, pentru că nici ei nu au avut acces acolo, la camera de decizie a Puterii. Desigur, este vinovată întreaga clasă politicăcea care a luat în mâini destinul României după Revoluţia din decembrie 1989!...

Sigur, că dacă îi iei la întrebări, pe fiecare, ar zice: „Eu, nu, poate ăia de la PSD!...”, „Eu, nu, poate ăia de la PNL!”...

 Sau poate voi, poporul, sunteţi vinovaţi pentru că ne-aţi votat, pentru că, de fapt, de vreo 30 de ani încoace, nu prea aţi avut O ALTERNATIVĂ VIABILĂ(!)...