După Naşterea şi Învierea Domnului, Înălțarea Domnului este cea de-a treia mare sărbătoare creștină ce comemorează înălțarea la Cer a lui Iisus Hristos, la 40 de zile după Înviere.

Sunt trei repere esenţiale ale Creştinismului, fără de care noi nu ne-am putea raporta la viaţă şi la învierea morţilor, care, după cum spune Biblia, se va produce atunci când Isus Hristos va reveni printre noi.

Ziua Eroilor se sărbătorește în Ziua de Înălțare ca urmare a Decretului–Lege nr. 1693/4 mai 1920, care a stabilit ziua comemorării eroilor străini și a celor români odată cu Înălțarea.

În plus, această dată a fost stabilită ca urmare a Tratatul de la Versailles, unde, prin semnarea acestuia, țările beligerante s-au obligat să întrețină, în bună stare, mormintele ostașilor îngropați pe teritoriile statelor respective, precum și a monumentelor comemorative de război dedicate acestora.  

De ziua Înălțării se sărbătorește Ziua Eroilor, ca sărbătoare națională a poporului român. Eroii sunt cei care şi-au jertfit viaţa, cu voie sau fără de voie, pentru idealuri naţionale şi strămoşeşti, făcând, astfel, ca noi să putem exista acum, să avem o viaţă mai bună, o identitate naţională şi să putem vorbi despre sacrificiul lor.

În timpul comunismului, prin Decretul nr. 71/1948, data a fost schimbată pe 9 mai, dar după Revoluția din decembrie 1989, s-a revenit la data inițială.

Pomenirea eroilor în ziua de Înălțarea Domnului a fost hotărâtă și de Sfântul Sinod, în anul 1920, și consfințită, apoi, prin alte două hotărâri sinodale, din anii 1999 și 2001, ca sărbătoare națională bisericească.

Puțini știu „cheia” prin care trebuie înţeles ansamblul sculptural de la Târgu Jiu al marelui nostru Constantin Brâncuşi, puţini ştiu că aceste opere de valoare universală sunt închinate Eroilor Neamului, iar Poarta Sărutului nu este în nici un caz, o poartă în care se cuvine să se sărute îndrăgostiţii, sau mirii la nuntă, ci este o „Poartă a Sărutului Morţii”(!)... 

„Cheia” prin care trebuie interpretate aceste opere ale lui Brâncuşi reprezintă chiar sensul pe care marele sculptor a vrut să-l dea lucrărilor sale şi pe care l-a împărtăşit contemporanilor săi.

Astfel, Masa Tăcerii este „Masa Tăcerii Sufletelor Eroilor căzuţi la datorie”, care se pregătesc să plece în ultima lor călătorie pământeană; de acolo, ei trec prin „Poarta Sărutului Morţii”, unde au o ultimă întâlnire, sublimă, cu sentimentele şi dorinţele pe care le-au trăit aici, pe pământ, ca oameni; mai departe, sufletele lor urcă, prin „Coloana Fără de Sfârşit” – aşa cum a denumit-o, de fapt, Brâncuşi, spre Eternitate şi Mântuire şi spre amintirea pe care ne-o lasă nouă despre sacrificiul lor. Iar traseul liniar pe care sunt amplasate cele trei opere brâncuşiene poartă numele de „Calea Luminii”.  

Ca în oricare zi de sărbătoare religioasă şi națională, astăzi, în toate lăcaşele de cult, la ora 12.00, se trag clopotele, iar în instituţiile publice şi unităţile de învăţământ se păstrează un moment de reculegere.