După plecarea la cele ale temniţelor a lui Liviu Dragnea, în PSD a început revoluţia. Deja e sânge pe pereţi şi se anunţă măcel printre oamenii credincioşi ai fostului lider. Curajoşii de mucava încep să-şi dea drumul la gură, în lipsa lui daddy, pentru că, nu-i aşa, când pisica nu-i acasă, joacă şoarecii pe masă... Înainte, când mârtanul era acasă, aceşti falşi curajoşi de acum făceau sluj şi pupau tot ce era de pupat...

Aşa se întâmplă mai mereu: cei care duc războiul, adică duc greul într-o luptă, după ce lupta a fost câştigată apar fripturiştii, adepţii „principiului” la plăcinte înainte, la război înapoi, care îşi asumă merite pe care nu le au, mai exact îşi asumă meritele celui (celor) care au luptat... Că această atitudine se poate numi ipocrizie sau jigodism, nu mai are importanţă, de cele mai multe ori, ca şi în aceste cazuri, viaţa bate filmul, iar impostorii reali îi devansează cu mult pe bieţii actori.

Lista neagră a (încă) premierului Viorica Vasilica Dăncilă, devenită şi preşedinte interimar al PSD, până la următorul congres, îi cuprinde pe numiţii Codrin Ştefănescu – fostul secretar general al PSD, care a fost executat rapid, fără ezitări, Carmen Dan – ministresa cu pulan şi gaze de la Interne, căreia cred că i se apropie termenul când trebuie să dea socoteală pentru faptele sale din data de 10 august 2018, Eugen Teodorovici – ministrul de Finanţe cam aiurit şi iresponsabil în declaraţii şi fapte, am sputea spune, Darius Vâlcov – consilierul premierului, autorul acestui genial program de guvernare, care a adus ţara în ruine şi în datorii externe la care generaţiile de azi şi de mâine vor tot plăti, din taxe, impozite, salarii şi pensii etc. şi, cu sighuranţă, mai sunt şi alţii, despre care încă nu avem informaţii.

PSD, însă, nu mai poate guverna, în ciuda eforturilor de cosmetizare pe care le face acum Viorica Dăncilă. După ce, încă o dată – cu ocazia acestor alegeri europarlamentare şi a Referendumului Anticorupţie, iniţiat de preşedintele Klaus Iohanis, a umilit diaspora, împiedicându-i să-şi exercite dreptul constituţional la vot, prin înfiinţarea unor secţii insuficiente de votare, ba mai mult, prin trimiterea forţelor de ordine din ţările respective să-i alunge şi să-i bată pe alegători în timp ce aşteptau să intre la vot – , PSD şi-a semnat definitiv condamnarea în ochii românilor, de aici şi de pretutindeni. Chiar dacă Dăncilă dă acum de pământ cu Carmen Dan şi Darius Vâlcov, răul este făcut, iremediabil. Acest guvern este compromis şi trebuie să plece de bunăvoie pentru a nu se ajunge din nou la mari proteste de stradă, cu atât mai mult cu cât diaspora şi-a anunţat deja intenţia de a repeta mitingul de anul trecut.

Şi iată că, deodată, s-a făcut linişte în ce priveşte amnistia şi graţierea. Acum nu mai contează atât de mult pe cât pretindeau Liviu Dragnea şi cozile lui de topor Florin Iordache şi Eugen Nicolicea... Liderul e deja la puşcărie, începe să se obişnuiască, încet-încet, cu meniul bazat pe marmeladă şi fasole, care, probabil, îi aminteşte de copilăria sa, în Teleorman şi poate că, având acum suficient timp să mediteze, va înţelege unde a greşit.

Există o poveste arabă superbă, care se numeşte Povestea preaînţeleptului Arghir şi a nepotului său Anadam în care, pentru greşeli grave, care au culminat cu intenţia de a-şi sacrifica unchiul, Anadam este pedepsit de unchiul Arghir coborându-l într-o groapă adâncă, fără fund, în care, în întuneric, să mediteze la faptele sale şi să găsească singur drumul spre lumină... Cam în aceeaşi situaţie se află acum şi Liviu Dragnea. Poate că această experienţă îl va face să înţeleagă că nu poţi minţi, subaprecia şi batjocori la nesfârşit un popor, crezându-l prost şi că nu înţelege şmecheriile pe care le faci tu peste capul lui.

Epoca Dragnea a fost un moment de cumpănă pentru poporul român, căruia i-a trecut glonţul pe la ureche, riscând să fie dat afară din rândul democraţiilor europene. Şi pentru ce asta? Pentru un individ căruia, iată, de ce i-a fost frică, nu a scăpat: PUŞCĂRIA e acum casa lui, şi o merită din plin!