Astăzi, m-am reîntâlnit cu un amic, coleg de generaţie, inginer, absolvent al unei facultăţi tehnice din Craiova. Un băiat sensibil, poate prea sensibil şi inadaptabil pentru lumea asta, care a rămas singur – din ceea ce ştiu, nu a fost niciodată căsătorit, şi a luat-o, aşa, puţin, pe arătură... Singurătatea distruge aproape la fel de mult ca şi războiul, pentru că oamenii singuri se retrag în ei înşişi, unde se închid ca într-o cazemată şi este greu să mai ajungi la sufletul şi la viaţa lor.

El este mereu zâmbitor şi afabil, dar această faţadă a lui ascunde, de fapt, acea durere interioară pe care nu şi-o poate exprima în faţa celorlalţi. De obicei, este calm şi comunicativ, dar, atunci când se supără, instantaneu, pe ceva sau pe sine însuşi, îşi dă singur pumni în cap, la propriu, sau se dă cu capul de pereţi...

M-am întrebat, de câte ori l-am întâlnit, ce traume interioare, sau exterioare, l-au făcut să ajungă aici, să facă dintr-un băiat frumos şi deştept, care a absolvit o facultate destul de grea, o epavă, un om fără repere şi fără viitor? Nu l-am întrebat niciodată, direct, despre problemele lui, pentru că, şi dacă aş face-o, mi-ar răspunde cu un zâmbet şi nu şi-ar desecretiza durerile, care sunt ale lui şi pe care, cu siguranţă, nu trebuie să le ştie toată lumea. Dar, una peste alta, el este încă un om care nu şi-a găsit locul în societatea asta, deja la fel de politizată ca înainte de decembrie 1989.

Drama amicului despre care scriu aici este similară cu drama poporului român, care nu reuşeşte să se adapteze cu evoluţiile vieţii democratice şi să îşi găsească locul în familia europeană, deşi a fost pus, de multe ori, în situaţia de a-şi da pumni în cap şi a se da cu capul de pereţi după ce a făcut alegeri nereuşite în evoluţia sa istorică; încă nu reuşeşte să se vindece şi să reintre în rândul societăţilor cu o constituţie şi un sistem nervos sănătoase... Deşi, acum, ne aflăm în salonul pacienţilor sănătoşi, precum Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg etc.

Tocmai de aceea, pe 26 mai 2019, eu merg la vot pentru a contribui la însănătoşirea poporului român, din care fac şi eu parte. Poate că votul meu este chiar aspirina de care el are nevoie acum pentru a ieşi din starea gripală, cu febră roşie, care l-a cuprins, de vreo doi ani...