Am participat, ca spectator, la cele două mitinguri electorale, pentru alegerile europarlamentare, care au avut loc la Craiova – cele ale coaliţiei PSD-ALDE şi PNL, ambele desfăşurate pe esplanada Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, şi nu pot să nu fac aprecierile şi constatările de facto după aceste manifestări.

Mai întâi, a fost mitingul electoral al PNL, pentru care Poliţia şi Jandarmeria s-au mobilizat exemplar, în sensul de a limita, cât mai mult, capacitatea de exprimare a politicienilor, dar, mai ales, a membrilor şi simpatizanţilor acestui partid: participanţii au fost înghesuiţi între nişte garduri metalice, strict păzite, dacă treceai pe trotuar şi te opreai, pentru o clipă, ca să-i vezi, mai de aproape, pe cei de pe scenă, se găsea imediat un jandarm „amabil” care te atenţiona, sever, folosindu-se de impresia uniformei, că trebuie să circuli... în timp ce circulaţia rutieră din zonă nu a fost oprită – de parcă era o prioritate naţională să se fofileze, în acea zi de sâmbătă, prin faţa teatrului, câteva maşini... Mai mult decât atât, în mod bizar, toatelele (WC-urile) publice de la English Park, au fost închise... Mesajul perceput a fost acesta: dă-i dracu pe ăştia cu liberalii lor, să se pişe pe ei şi să plece acasă!...

Într-un contrast evident, peste vreo săptămână, a urmat mitingul electoral al PSD: în acea zi, oraşul a fost paralizat, circulaţia rutieră a fost oprită, începând cu zona 1 Mai-Spitalul 1, iar prin centru, în zona teatrului, binenţeles că nu mai trecea nici o maşină. Nu mai erau garduri, iar, ce fericire!, WC-urile publice erau deschise, să se urineze toţi mitingiştii PSD, aduşi de la ţară, cu autobuzele şi microbuzele, parcate, strategic, la periferiile oraşului. Întâmplarea a făcut să ajung atunci în zona Ciupercă şi să văd o doamnă, probabil primăriţă de comună, care le făcea prezenţa, la îmbarcare, celor pe care-i adusese la miting, iar de la Ciupercă şi până la spital, precum şi înapoi, spre Luncă, şirul de autocare şi autobuze parcate era fără număr, fără număr, pentru că aşa a pohtit... pohta lui Liviu Dragnea!  

În lumea reală, dincolo de frontierele ţării noastre, gândiţi-vă că, în acest timp, oamenii trăiesc normal, se duc la serviciu şi îşi iau salarul fără ca patronul să le spună că îi dă afară dacă nu vin la vreun miting, se relaxează în week-end, se duc în concedii şi nu au frisoane politice, dar se duc la vot atunci când trebuie şi contează pe oamenii pe care îi trimit să îi reprezinte, pentru că ştiu că sunt oameni în care pot avea încredere. Iar aceştia chiar se ţin de cuvânt, în sensul că fac astfel ca, prin politica pe care o susţin, democraţia să meargă şi oamenii să fie liniştitţi şi siguri că viaţa lor îşi urmează cursul firesc.

La noi, nu e aşa. Noi trebuie să fim vigilenţi, tot timpul, de aproape 30 de ani încoace, la ce fac politicienii noştri, cei pe care îi credem când ne mint electoral şi îi mai credem şi după aceea, după ce ne-au minţit, de atâtea ori!... Noi, tot timpul, trebuie să păstrăm frica reîntoarcerii la dictatură, pentru că politicienii noştri au aceste apucături de lideri supremi, care, cum ajung la putere, vor să se eternizeze acolo, pentru că le place... Noi, în continuare, trebuie să ne ferim de aproapele nostru, pentru că, în continuare, unul din cinci e turnător (informator) pe la servicii şi nu ştii cu cine te poţi trezi la uşă, în miez de noapte, să te salte şi să te întrebe ce vorbeşti şi cum gândeşti şi de ce gândeşti aşa, şi nu cum vrea regimul politic?!... Noi încă ne aflăm sub imperiul fricii şi deznădejdii, de aici disponiboilitatea de a vota un partid sau altul pentru o găleată electorală, sau o plasă cu ulei şi zahăr!... Noi, încă, nu ne-am treziut din amorţirea somnului de veacuri – acel somn care ne-a făcut paşalâcul tuturor puterilor şi escrocilor care s-au succedat la conducerea aceatei ţări! Aşa am devenit paşalâcul inconştient al tuturor celor care au vrut să profite de noi şi care au şi profitat, în mai toate timpurile, din toate poziţiile şi folosindu-se de toate accesoriile necesare, fără prezervativ...