Este, după spusele sale, omul bun la toate: repară, construieşte, reabilitează, pictează, repară ochelari, face metalo-plastie, strungărie de fineţe în metal şi lemn, ascute cuţite şi foarfeci...

Iezsik meserias retro 3

Are 66 de ani şi spune că e de origine austriacă, după tată, mama fiind din Pleniţa, de profesie coafeză şi cu „talente în pictură”. A lucrat ca strungar la Combinatul chimic din Craiova. După 45 de ani de muncă, are o pensie de 1.500 de lei, insuficientă pentru traiul în aceste vremuri. Se declară a fi un om puternic şi păzit de Dumnezeu şi spune că toţi cei care au vrut să-i facă rău au fost pedepsiţi de voinţa divină.

Bunica sa s-a născut, a trăit şi a murit la Viena. Tatăl, Iezsik Iosif, ca şi mama sa, au trăit într-un cămin de orfani, unde s-au şi îndrăgostit şi au început o relaţie din care au rezultat trei copii. Amândoi au făcut şcoli de meserii: tatăl era frizer, iar mama, frizeriţă/coafeză.

Tatăl său a „luptat” în al doilea război mondial, ca frizer, în spitalele din România, unde a tuns şi bărbierit soldaţii răniţi de pe front care ajungeau acolo. Pentru aceste „fapte eroice de război”, spune Iohan Iezsik, „a primit o medalie de tablă”...

În 1968 s-a angajat, ca ucenic de strungar, la Combinatul chimic din Craiova, pentru ca, doi ani mai târziu, mult mai devreme decât altora, „să i se dea un strung pe mână, fiind declarat meseriaş în confecţionarea de piese pentru MPK”.

Domnul Ion Iezsik, al cărui prenume real spune că este Iohan, este o apariţie pitorească şi romantică în Piaţa Veche a Craiovei, genul de meseriaş cum nu prea mai există în zilele noastre. Este un om încântător, de spirit, cu care ai ce vorbi, chiar dacă deschizi discuţia cu el fără un subiect anume. Spune că „aici, în Piaţa Veche, treaba începe să meargă bine, dar încă nu l-a aflat lumea şi nu ştie ce este în stare să facă”. Speră în mai bine, deşi chiria care i se cere pentru spaţiul în care funcţionează – fostă sală frigorifică în care şi el tremură de frig, i se pare ridicol de mare.

Nu a ieşit niciodată din ţară, nu a avut curiozitatea să o facă, nici înainte de 1990, nici după, dintr-un fel de apartenenţă, fără echivoc, la locurile în care s-a născut şi a trăit. Deşi are origini etnice diferite de cele ale autohtone, din neam în fiu, este un patriot înflăcărat care vorbeşte despre România cu patimă şi nu îi înţelege pe trădătorii de ţară. Este pro-european şi, mai ales, pro-uman, iubeşte oamenii şi dialogul cu oamenii, la nesfârşit, atunci când are un interlocutor pe măsura disponibilităţilor sale spre dialog... Şi are disponibilităţi spre dialog nesfârşite, totul este să ai timp să-l asculţi şi idei care să-ţi susţină conversaţia cu el...

Rândurile de faţă nu constituie o reclamă la această întreprindere comercială retro, pe care o păstoreşte acum Iohan Iezsik, meseriaşul retro din Piaţa Veche a Craiovei, ci, mai degrabă, o invitaţie la insolit, în această epocă a tehnologiei şi a IT-ului, din ce în ce mai agresive...  

Iezsik meserias retro 5